Come into my world famous, now or never, be an occasion or be a failure or a shit arranged to go in error hungry eyes and deep concern among the two black lenses.
Come now and listen to the sound of sensations willing spider country like a man who lives to eat, just to eat.
I want to lose your eyes now in the great black, forget, forget to follow your hands dirty and left for long.
Get out now or stay forever (sometimes)
I wonder, who am I?
I answer: what comes to your mind now?
I am an undiscovered actor, one who gets bored quickly, one with no patience
I don’t have a soul, no feelings, no stress and no words to say it
I always liked playing with people’s minds.
I would never stop.
But, once I had a dream ..
Now I never sleep …
No time for reflection.
Do you think I’m special?
Do you think I’m nice?
Am I bright enough to shine in your spaces?
Between the noise you hear
And the sound you like
Are we just sinking in an ocean of faces?
Si daca am zis niste nevinovate minciuni ca sa ajung la tine, conteaza? Daca ma trezeam noaptea avand in minte doar un plan malefic de a te readuce la viata, te-ar deranja ? Produs al fabulatiei mele, te transformi in ceea ce ti-ai dorit tu mai mult, un om mare, increzator si cu puteri magice asupra celor din jur. Auzi numai ce vrei fara sa ceri lamuriri, privesti lumea de undeva de sus pentru a ajunge jos, mi-e greu sa te urmaresc si totusi o fac! Agitatia ta este de fapt nesiguranta ta, vorbesti mult si fara sens de parca cuvintele s-ar sfarsi dintr-o clipa in alta. Nu ti-e frica de noi, cu dorinta de a ne infrunta speri la un viitor traseu avantajos pentru tine. La un moment dat m-ai speriat, mi-ai spus ca vrei sa te casatoresti cu tine pentru ca esti constient ca nimeni nu te va iubi mai mult decat te iubesti tu, uiti un lucru … o oglinda nu iti va fi de ajuns pentru a te privi vesnic …. asa cum esti tu de fapt… De ce nu incerci sa te oglindesti in doi ochi?
Superficialitatea ma atrage, spune Lilly … iar libertinajul o tenteaza sa-si traiasca viata ca la 18 ani. Intr-o clipa ea se intoarce si nu-l alege pe el, cel langa care a invatat sa priveasca pentru prima data lumea. Va fi ea nefericita? Nici gand! Mintea ei nu-i permite sa vada dincolo de usile din fata, ca atare, odata pusi ochelarii inchipuirii, viata ei ia turnura unui purgatoriu.
Ca sa intelegeti, este vorba despre povestitor, despre un el si despre o ea.
“Noi” – povestitorul
“saracii”- ea si el
Putem schimba acest final al piesei, va rog?
Si daca ai fi doi,
Doi voluntari
Indrazneti, dar calmi,
Care se doresc dar se resping.
Poate de daca asta, ai suspina
Macar odata, cu vederea spre rasarit,
Ai spune, cine sunt ?
Eu ti-as raspunde, esti…
Mai multi, dar nici mai putin
Decat esti tu de fapt.
Cel mai numeros om
Ce a existat vreodata, aici..
Pe pamant si in cer,
Armonia apelor,
Cea din urma dorinta,
A mea sau poate a celor,
Care inca mai cred in iluzii.
Nu este adevarat si nici nu trebuie sa recunosti,
Ca a existat odata, demult o femeie,
Dorindu-te atat de mult,
Cu gandul ca e timpul sa piarda ..
Ceva ce nu i-a mai apartinut de multa vreme..
Desi, orbita fiind, nu a reusit sa vada
Ca in loc de unu, acum sunt doi.
Getting lost, after long searches, without a script suitable for our theater… we said that we give up. But when everything seems to no longer have any sense, appear Anton Holban with his “play”. Finally, Bob and Trajan have a common purpose : Lilly. Lilly is married with Traian, but she likes Bob, at the same time. Bob are a charismatic by nature, he also like Lilly.
The end is less predictable: what God has joined, man can not break.
Visitors are welcome !
Packed auditorium. Found that all be dreaming with open eyes. My students, all of them want to become officers for information. Live Bourne and his dexterity. But wait … here is the faculty of sociology, not academy information. Remember! ?
Sometimes when I think of myself, like a child is left in the world by his parents who do not want him. There are times when i don’t know what I want and do not hesitate to express myself . But now, play between child and adult of unknown cause, or could I choose but I do not want ….
Although my mind refuses to understand the reality of today, time passes without feeling. I wake up, look in the mirror and not recognize anything like I?
Eu dacă aş alege să fiu altcineva, aş alege să fiu Faust!
Ca şi entitate, imi doresc să ajung să fiu un Faust neînţeles. Caut fericirea…pe cea absolută, cea sortită neantului! Îl indiviez pe Faust, pentru că a avut tot ce şi-a dorit, toate dorinţele i-au fost implinite, dar el, orb fiind a murit fericit. Vreau să fiu şi eu oarbă, ca să pot trăi intensitatea cu care el a rostit : „Opreşte-te, că eşti prea frumoasă !”. Dacă văd, ce rost mai are? Vreau să închid ochii şi să trăiesc la intensitate momentul fericirii mele absolute, nu vreau să simt nimic raţional, nu vreau să am conştiinţă, nici remuşcări, vreau să fiu doar fericită!
Am o mare povară pe umeri, sunt condamnată să fiu liberă! …. Dar cine a pomenit ceva de libertate? Am zis că vreau să fiu fericită, nu liberă! Libertatea îmi îngrădeşte unica mea şansă de a fi fericită …. încă odată Faust mă învinge!
Totul este sortit golului veşnic …. „Ce s-a creat, nimicul îl răpeşte”, apare Mefisto. Nu sunt tristă … dar nici fericită … începe să apară îndoiala: dar…….? Ideea că toate actele mele de fericire sunt sortite neantului nu mă face să ma simt fericită … însă în mod curios nu mă întristează, în sinea mea ştiu că tot ce e frumos, durează puţin!
Cum rămâne cu fericirea mea absolută? Mă simt atât de departe de ea … încep să reflectez, ma apropii fără să vreau de raţiune… de conştiinţă. Nu vreau să o fac, însă ma simt silită de propriile mele gânduri limitate de om care deţine liberul arbitru. Trebuie să aleg ce e mai bine pentru mine, trebuie să fac o alegere, sunt liberă şi lipsită de scuze! Voi fi responsabilă de orice alegere pe care o voi face … vai … câtă filosofie doar pentru că vreau să fi fericită. Dar dacă aleg, să nu aleg? Da … ar fi şi aceasta o alegere … deja începe să-mi crească indicarul fericirii, am scăpat de o povară, aceea de a alege! Mai rămâne să scap de libertate…
Încă odată, ce norocos este Faust! A muri fericită şi oarbă este tot ceea ce-mi doresc ! Apare din nou Mefisto, de data asta nu-mi propune să-mi vând sufletul, pentru că îi este teamă că va fi salvat la final, aşa cum a fost salvat şi cel a lui Faust. De data asta, îmi inserează ideea că nu voi putea fi niciodată fericită dacă nu am conştiinţă de sine. Conştiinţă de sine? Ce e aia conştiinţă de sine? Mefisto mă lămureşte că pentru a fi fericit trebuie să plăteşti un preţ, iar pentru ca această condiţie să fie îndeplinită, trebuie să ma conştientizez pe mine. Acest răspuns mă contrariază şi-mi îngreunează şi mai mult situaţia … dar pe de cealaltă parte, e portiţa mea de scăpare. Bine, iau conştiinţă de mine şi garantez că după ce voi putea spune “Opreşte-te, că eşti prea frumoasă !” voi plăti un preţ…. la alegere..
Nu-mi pasă că actele mele sunt sortite uitării, trecutului, neantului….de ce mi-ar păsa ? Nu vreau decât să trăiesc o singură clipă de fericire absolută, asta înseamnă că sunt alienată ? Nici Faust nu a fost complet înstrăinat de el şi de societate, pentru că în sinea lui el considera că face un bine. Eu voi încerca să-mi bine numai mie, nu-mi pasă de restul lumii ! Dar ar mai fi o condiţie… vreau sa fiu oarbă ! Vreau să trăiesc clipa cu intensitatea cu care a trăit-o si Faust ! ….Mefisto m-ar putea ajuta…
Mefisto ma asigură că eu în momentul acesta sunt deja oarbă ! Oarbă ? Oarbă? Încep să simt vârful fericirii, nu gândesc, nu conştientizez, nu sunt raţională!
Dar preţul fericirii care este?
Despre sociobiologia pateticilor….
Partea I
Renegare şi ură … Cine sunt? Sunt Nimeni! TU cine eşti? Tot un nimeni ? Să trag concluzia că existăm când de fapt nu existăm? Eşti nimeni, înseamnă că nu exişti! Exist pentru că urăsc … te urăsc, mă urăsc, vă urăsc, ne urâm!
Nu vă vreau, mă plictisiţi …. sunteţi nişte animale vorbitoare … Tăceţi! M-am săturat să vă aud glasul care mă oribilează, sunetul vocii voastre e ca scrâşnitul dinţilor, ca frâna unui tren, ca ţipetele porcinelor când sunt tăiate. Nici darul vorbirii nu vă face mai puţin dispreţuitori! Trăiţi degeaba, consumaţi oxigenul în van, poluaţi atmosfera fără a produce ceva în schimb. Trăiţi ca să mâncaţi, mâncaţi pentru a vă sătura, vă săturaţi ca să simţiţi că trăiţi. Jalnic de-a dreptul … animale şi nimic mai mult!
Faceţi sex precum animalele, vă satisfaceţi din plăceri ultime, hedonişti inapţi şi fără judecată ce sunteţi, vă urăsc pentru ceea ce faceţi , pentru ceea ce sunteţi şi pentru ceea ce sunt eu în compania voastră! Vă reneg, mă reneg şi pe mine pentru că mă asemăn vouă.
Sunteţi nimeni! Nu sunteţi demni nici măcar de pronumele nehortărât care vă caracterizează, cuvântul v-a creeat pe voi, nu voi pe el. Regeţi şi ţipaţi precum vitele, mâncaţi şi beţi ca porcii, vă satisfaceţi dorinţele ca şi câinii de pe stradă, semânaţi ură şi zăzanie şi cultivaţi rodul muncii voatre: prostia.
Care este originea voastră? Nu cunosc nici un animal din care să vă trageţi, niciun animal nu vă revendică! Sfidaţi legile naturale ale animalelor, produceţi ură şi prostie, sădiţi sâmburele nesiguranţei şi al inconştienţei …. sunteţi patetici!
Adunaţi-vă undeva, de preferinţă aici, în România şi faceţi un bine omenirii, sinucideţi-vă!
Plictiseala şi lenea de a trăi raportata la nivel individual
Partea II
Mi-e lene sa traiesc, voua nu va e lene? Hai ca citesc in ochii vostri ca si voua va e lene … va plictisiti … vreti « altceva », vreti sa va pice ceva din cer si daca se poate cu o precizie inedita, ori in gura, ori in buzunar, fiecare dupa preferinte… Cunosc, nu e simplu sa stii ce vrei, nu e simplu sa stii unde vrei sa ajungi, abia daca te cunosti pe tine, apoi pe ceilalti… nu ne pasa de ceilalti … cine sunteti ? Sunteti animale ca si noi sau altceva ? Daca sunteti altceva, va excludem din discutie, noi suntem aici doar animale cuvantatoare hedoniste si lenoase. Tot ce nu cunosc, exclud, doar ce stiu eu conteaza, doar ce gandesc eu e bine, tot ce e din afara mea reneg !
Va supun unui exercitiu de gandire pe voi, hedonistilor : De ce credeti ca intotdeauna cine se aseamana, se aduna ?
O sa-mi raspundeti, poate, ca nu va puteti intelege cu cei « altfel decat voi » si e firesc sa va imprieteniti cu cei asemeni voua. In realitatea, lucrurile sunt mult mai simple : NE CONVINE, ESTE COMOD SI APOI DE CE NAIBA SA NE BATEM CAPUL CU PERSOANE DIFERITE DE NOI ? cand putem alege o persoana cu aceleasi ocupatii , pasiuni, dorinte , asteptari ca si noi ? Nimeni nu cauta sa-si complice viata, decat normal, teribilistii si nihilistii, dar la noi nu e cazul, noi suntem doar patetici.
Va considerati unici, nu ? Toti suntem unici in felul nostru, toti avem « ceva-ul » ala super interesant care face ca lumea sa fie atrasa de noi …. PROSTII ! NIMENI NU E UNIC ! « Daca v-as cere sa-mi spuneti o calitate pe care o aveti numai voi si pe care nu o mai are nimeni pe lume, probabil ca ati fi pusi intr-o mare incurcatura. Nu numai ca o astfel de calitate nu exista ( exceptand, desigur, combinatia voastra cromosomiala), dar veti constata, poate surprinzator, cat de multe aveti comun cu cei din jur »[1]. Nimeni pana acum nu a reusit sa identifice exact care este « unicul » din fiecare om in parte, cert este ca noi cand ne raportam la noi, sau povestim cuiva cum suntem noi, vom lua in calcul atat diferentele dintre noi si ceilalti (prieteni, cunostiinte) cat si cele pe care nu le-am intalnit noi la nicio persoana, dar pe care credem noi ca sunt unice. In realitate, sunt doar cateva caracteristici pe care nu le-am gasit INCA la ceilalti, aveti rabdare ca le vei intalni !
Stima de sine ? Sunteti toti aroganti (pe langa lenosi) si orgoliosi nu ? Cum masuram stima de sine (la nivelul simtului comun ? Pai ii luam in calcul pe ceilalti, sunt incojurat de prosti, slabi de ingeri, timizi ? Da, atunci am stima de sine ridicata !
Sa va povestesc, cercetatorii care au studiat cu mare atentie stima de sine au constatat ceva foarte interesant, de exemplu minoritatile au o stima de sine chiar mai ridicata decat majoritatea . De ce ? « conform acestui studiu, minoritatile nu au o stima scazuta, pentru ca ele nu se compara cu majoritatea, ci cu alte grupuri mai devalorizate sau la fel de devalorizate ca si ele »[2] Interesant , nu ?
In concluzie, nu va mai ganditi asa de mult la voi, suntem toti la fel, avem aceleasi trairi, bucurii, tristeti si iubim la fel. Nu mai cautati in van « ceva-ul » ala care va face diferiti, veti fi multumiti pana cand vei intalni o persoana care si ea la randul ei « ceva-ul » si daca da Dumnezeu si mai e si de sex opus, o zicem ca e jumatatea noastra… si cand o sa intalnim si a treia persoana cu acel « ceva » o sa devenim contrariati, sa o cadem in depresii si o sa se instaureze anomia.
Prieteni patetici ce sunteti, nu mai reflectati atat de mult la voi, si ganditi-va mai mult la lumea din jurul nostru, veti descoperi lucruri « extraordinar de » unice. NU CAUTA IN TINE CEVA CE NU EXISTA ! CUNOASTE-TE PE TINE MAI INTAI !
Urmeaza Partea III ” Ce naiba e dragoste asta?
Se intampla, nu de multe ori, in viata, sa intalnesti un chip angelic. Te uiti la el, il privesti indelung, cu insistenta poate si nu te saturi. Cand il privesti te golesti, in fata lui nu te poti ascunde … esti TU, nu TU virtual, nu TU cel superficial. Nu te saturi … are ochii verzi … zambetul ii lumineaza parca si mai multi ochii deja care sclipesc parca in lumina reflectoarelor. Rade din orice, e genul de persoana care se bucura din simplul vietii. Viata e simpla, el o intelege si o iubeste asa. Nu doreste sa iasa in evidenta, pentru ca evidenta il oboseste si plictiseste totodata, vrea sa se simta bine cu putina muzica si cu o sticla de bere pe care tot eu i-am scapat-o din greseala. Nu se supara, prea rar il supara ceva, e vesel, zambeste …. divin !
Ochii lui verzi ii arata parca sufletul, il deschide in fata oricui, nu ii este teama de reactii, de stereotipuri, traieste dupa propriile reguli, invitatia mea il lasa indiferent. Nu vrea decat sa petreaca dupa propriile reguli, nu admite sa-i spun ce si cum sa faca. Are atitudine …. si un zambet divin !
Pentru ce traieste ? Sunt curioasa, simplitatea lui ma deruteaza, ma intorc, ma uit in ochii lui care stralucesc si incerc sa vad … sa vad … nu vad …. e prea intuneric. Pare ca a descoperit elixirul vietii eterne, e linistit intr-o masa de oameni, nimic nu-l agita, nu-l schimba, el sta neclintit si traieste muzica.
Dar zambetul ? De unde il are ? Cand zambeste i se lumineaza toata fata, si parca si pe cea a oamenilor din jurul lui … are puterea de a schimba lumea, potential de a calma spirite incinse si rabdarea de a asculta.
Simplitatea il infrumuseteaza, inger cu chip de om sau chip angelic ….orice ar fi, pare unic pe langa altii asemeni lui.
Multumesc G.P.
Alegerile ma influenteaza, de aceea voi allege sa fiu libera. Libera nu sa fac ce vreau, pentru ca libertatea absoluta nu exista, ci libera sa gandesc, sa ma manifest si sa traiesc dupa propriile reguli. Normele impuse de societate si de oameni ma plictisesc, ma obosesc … toti vor sa se impuna, suntem sefi peste sefii sefilor sefilor sefilor sefilor…. toate pana cand? Intr-o zi o sa zic stop, o sa plec intr-o alta lume unde nu exista societate, oameni, norme sau reguli … undeva aproape de mare, de pasari, unde talpile mele se pot delecta pe nesaturate in nisip. Departe de noroiul improscat de oameni pe strada, departe de civilizatie, de frustrari, de esecuri si nevroze. NU MA INTERESEAZA ce ganditi, ce faceti, cum va comportanti, ce beti sau cu ce va imbracati, nu puteti scapa oricum de inchisoare propriilor voastre ganduri: sunteti prizonieri ! Ati mai avea o sansa, sa va deschideti mintea si sa fugiti! Dar nu, voua va place aici, va place sa va amestecati microbii, sa mancati produse modificate genetic, va place iluzoriul si aparenta … pot spune chiar ca va place sa traiti in cultura saraciei!
Viitorul meu e aproape, il simt si e promitator! Este tot ceea ce vreau : putin si bun, sa nu ma sature, sa nu ma contrarieze, prefer simplul vietii, prefer marea! DAAA, MAREA!! Marea imi da tot ceea ce –mi doresc: speranta, dorinta, viata, relaxare si moarte. Ma pot imbarca cand doresc, asta e ceea ce iubesc! LIBERTATEA SPIRITULUI SI A MINTII! “sa ucidem falsa fiinta din sine”, sa ucidem aparentele si traim dupa propriile reguli in salbaticia marii!
Nu exista o tema a discutiei, exista doar discutia. Nu discutam despre ceva anume, ne axam pe diversitate in limitele cunoasterii nostre comune. Parerile sunt contradictorii, dar nu ne deranjeaza, pentru ca stim … prin comunicare putem invata lucruri noi… dealtfel nu exista adevaruri absolute, exista doar adevaruri.
1.Casatoria, eu sunt curioasa de ce in perioada asta, foarte multe cupluri tinere (22-24 ani) se hotarasc sa-si uneasca destinele, de ce acum ? de ce asa devreme ? Nu pot sa-mi imaginez logica dupa care se ghideaza ei ( ok, stiu ca par limitata, dar ganditi-va numai la faptul ca si eu am 22 de ani si culmea nu gandesc asa si nu zic asta din teribilism), oare exista o alta ordine « mondiala » dupa care se ghideaza lumea ? Sunt in afara ei, sunt diferita ? Sau sa merg pe ideea ca daca imi zic toti ca sunt beata, eu sa nu ma duc sa ma culc ? Ma lumineaza EL : « ei sunt anormali, parerea mea… e criza (oamenilor), recesiune, au nevoie de bani! Si cum poti strange altfel decat prin ….nunta!”. EU mai modesta de fel, ii zic ca se gandeste numai la bani si ca renega perspectiva dragostei…. Insa EL nici gand sa dea inapoi: „ eee da, unde nu e dragoste …. facem” . EU, sustinandu-mi punctul de vedere ii zic: „eee nu e chiar asa, unde nu e chimie, nu e… (nimic), conteaza f mult si atractia, de aici pleaca totul, ce e mai inainte de toate daca nu, atractia ? (chimia intre doua persoane)”. In final, incheiem discutia despre casatorie si despre dragoste intr-un mod foarte abrupt si foarte simplu: EL -„mie nu-mi place chimia, nu mi-a placut niciodata” EU- „ da-o dracu, prea complicat”
2. Ce conteaza pe aceasta lume ? Pana la urma conteaza ceva sau mergem pe ideea ca totul e relativ si ne ducem cu totii acasa, stingem lumina si ne sinucidem ? Unde este frumosul vietii ? Intreb… ce e mai important in viata ? Dragostea dintre oameni, lucrurile materiale, cele spirituale ? CE ? Primesc si un raspuns la aceste intrebari : « eu sunt de principiul – cand e sa se intample, o sa se intample…. Nu stiu ce e mai important si nici nu ma intereseaza » Ma dezamageste raspunsul si cred in continuare ca e doar un raspuns puternic subiectivizat si ii raspund la randul meu : « Nu cred ca putem trai cu gandul ca ce e dat sa se intample… o sa se intample… odata (numai Dumnezeu stie cand), pentru mine nu e de ajuns replica asta ca sa traiesc linistit, sau…… viata e prea simpla si nu-mi dau eu seama ? ». EL ma aduce, in mod evident pe linia de plutire : « exact,e foarte simpla… noi o complicam…. » scurt si la obiect, ce atata filosofie ? Urmeaza apoi mici discutii de umplutura legate de ce ne place noua mai mult : bautura, muzica J.
3. Le petit Bucarest, mon amour ! Noi iubim Bucurestiul, EL mult, EU la fel de mult, dar e o chestiune recenta asta, inca nu stie nimeni. Lui ii era dor de el si jura ca nu va pleca niciodata de aici, eu nu jur dar nici nu ma pot imagina in alt oras din Romania. Ne place viata de Bucuresti, ne place sa ne plimbam noaptea pe Calea Victoriei, pana sus spre Piata Revolutiei. Lipscani ? Da e in contructie, stim, dar chiar si asa parca inca se mai simte parfumul vremurilor trecute…. Bucuresti ESTE SINGURUL ORAS DIN ROMANIA ! Il iubim, dar nu mai mult ca pe noi, sa retinem…. EL ar da orasul pe el, EU nu.
4. Valori nationale ? Daca tot EL iubeste Bucurestiul, ma gandesc ca ar trebuie sa fie si « putin » nationalist. Asadar, crezi in valorile nationale ? Raspuns : » Pot sa zic doua versuri din Parazitii ? Avem mult verde`n dormitor / Nu suntem nationalisti / Nu dam 2 lei pe tricolor / Dam banii de paine pe bere. Avem un drapel infect , completez EU, trei culori complementare infecte, dar in schimb, ne place imnul. Imnul e frumos, e vioi, e „national”, ne vine sa plangem: viata in libertate ori moarte striga toti”
Concluzionez, aceasta este o discutie banala intre doi oameni ”normali”, care nu au ce face intr-o zi de joi. Plictiseala, lene, dar suntem intrebatori…. conteaza ce gandim, nu ce facem… facem ce gandim pana la urma. Nimic nu e ceea ce pare.
Mersi K.
Acum ceva timp am aprins lumina, dar becul fiind destul de vechi, s-a spart si lumina a devenit intuneric, total s-a intamplat foarte repede, nu am avut prea mult timp de reflexie. Am ramas in bezna … brusc s-a terminat totul. Dezamagirea care survine dupa e greu de suportat … intrebari, intrebari si putine raspunsuri. De ce tocmai acum a trebuit sa se sparga becul? Aveam planuri pentru seara aceea, vroiam sa ma uit in oglinda , sa ma admir, acum cum o sa mai procedez daca nu am lumina? Ahh lumina afurisita, ma parasesti exact cand urmeaza momentul suprem al contemplarii, ca doar o fac asa de rar…
Intunericul devine fara sa-mi dau seama prietenul meu, cum se face ca orice ar fi el este acolo? Ii spun, prefer lumina ! dar el nu pleaca… ramane acolo. Lumina nu e vesnica, intunericul da. Dar intunericul ma zapaceste, pierd constiinta si controlul …. zaresc camera in obscuritatea ei… este asa plina de nimic. Camera e nimic, vad nimic, nimicul pare totul, nimic sunt eu. Cum a ajuns la o astfel de concluzie? Nu sunt nimic, pentru ca tot ce gandesc e nimic si tot ce fac e nimic in comparatie cu….
Relativitate… cuvant bizar pe care il inglobez in nimic. Totul e relativ, eu sunt relativa , tot ce fac sau gandesc e relativ … deci e nimic. Nimic nu conteaza cu adevarat pentru cineva, oamenii devin obiecte, scopuri sau mijloace pentru a ajunge unde vrei. Ce povara pe umerii mei sa suport asta, tot incerc … sa traiesc in nimic si nu pot.
De aceea voi stinge din nou lumina in viata mea si ma voi indrepta spre ceea ce-mi place mie cel mai mult … pacat ca nu-mi place nimic.
Pentru voi, toti ceilalti, va dedic urmatoarea melodie Billie Myers – Kiss the Rain
Partea III
Sublimul sentiment de iubire…
Ce arata studiile ? Sociologii sunt de parere ca dragostea (adevarata ?!) nu poate fi explicata intr-un mod stiintific, ci ea conteaza foarte mult de persoana in sine, de alegerile si hotararile luate la nivel individual dar tinand cont in mare masura de aspecte legate de statutul social, mediul de provenienta etc.
De ce se indragostesc oamenii? Explicatii in aceasta privinta vin in principal din perspectiva sociobiologiei, mai cu seama tin de “reproducere”. Ideea ca dragostea tine de (bio)chimie, incepe sa fie cat se poate de plauzibila, insa conditionate bineinteles de selectivitate si comunicare, as mai adauga eu de “posibilitate”.
Dragostea romantica ? La americani a trai o dragoste romantica este sinonim cu o iubire adevarata, autentica, opusa simplei sexualitati si de cele mai multe ori se finalizeaza prin casatorie (adica are o finalitate fericita, zic eu ). Din perspectiva europeana, dragostea romantica este in mod necesar platonica, poate chiar utopica, imposibila, chinuitoare, indraznesc sa spun fara finalitate. O dragoste romantica se completeaza si se intretine prin relatii intime, pasionale, salbatice poate si presupune o legatura dezinteresata (de ex material) si o atractie fizica extrema.”Pulsul semnificativ este adus de intimitatea fizica a pertenerilor … tendinta spre sexualitate face ca reactiile emotional- fiziologice sa fie mai puternice, iar acest nucleu sexual-emotional, in jurul caruia graviteaza elementele afectivitatii” face sa se distinga in mod hotarator de celelalte tipuri de relatii interumane.
Legatura dintre simpatie si dragoste? Problema se pune in felul urmator: este dragostea o forma de pretuire si de simpatie? sau e ceva cu totul diferit? “Este dragostea o forma mai intensa de simpatie si pretuire, sau reprezinta ceva diferit calitativ, incat e posibil sa -l simpatizam, sa ne placa mult de cineva si nu-l iubim si invers , sa fim indragostiti dar fara ca persoanei respective sa-i purtam o simpatie si un respect deosebit? ” Unde este granita intre dragoste si atractivitate, pot exista una fara cealalta? Studiile realizate pe cupluri de indragostiti au arata tocmai aceasta diferenta intre simpla simpatie si dragoste: ” sentimentul de confort si buna dispozitie sufletesca 79%, dificultatea de se concentra 37%, plutire in nori 29%, “imi vine sa alerg sa sar , sa strig” 22%, agitat , nervos inainte de intalniri 22% apoi senzatii fizice puternice cum ar fi maini reci, crampe in stomac, furnicaturi pe sira spinarii 20% si insomnii 12%.”
Dragostea pasionala? “amestec confuz de tandrete si atractie sexuala, exaltare si durere, anxietate si destindere, altruism si gelozie” (Berscheid si Walster, 1978). Dragostea pasionala inseamna in primul rand atractie maxima catre persoana iubita, lipsa totala a ratiunii, comportamente necontrolate, teama obsesiva ca relatia sa nu se termine. Pe aceata tema a dragostei pasionale s-au facut foarte multe constatari, cele mai interesante arata ca ” perechile care le langa raporturile sexuale, au practicat si grija unuia fata de celalalt si care cautat sa fie cat posibil impreuna si sa aiba relatii stabile, au beneficiat de sanse mai mari de supravietuire”.
Ceea ce am ilustrat eu aici nu reflecta nicidecum realitatea voastra, nu trebuie sa va cautati aici , cu certitudine nu o sa va gasiti. Dragostea este un ideal tip, fiecare ne-o imaginam in mod diferit, si se deosebeste mai ales prin experientele traite sau prin invatarea voastra sociala. Sunt foarte multe aspecte care trebuie luate in calcul atunci cand vorbesti despre dragoste. Nu exista o definitie si nici o experienta unanima pentru toata lumea. Nimeni pana acum nu a reusit sa-si dea seama de ce se indragostesc oamenii, probabil nici nu vrem sa stim, unde ar mai fi farmecul daca am stii cand si cum sa ne indragostim ?
Textul se bazeaza si pe ideile din studiul lui Petru Ilut ” Relatii intime” 2004, p.151
Stau ma gandesc si nu reusesc sa-mi aduc aminte, tu cine mai esti ? Unu din aia care…. aahh … doreste ? Sorry baby , ia un bon de ordine si considera-te privilegiat ! Stai la locul tau, nu iesi din rand ca piezi randul. E riscant sa pleci, e banal daca ramai, e plictisitor daca stai, alege ! Ceea ce urmeaza sigur o sa-ti placa, e pe gustul tau …hmmm … merita sa incerci …dar drumul e lung si la final te asteapta o gradina plina cu ingeri … gandeste-te! Eu te astept cu atata drag, nu ma face sa ma plictisesc, te caut cu disperare, unde umbli ? Nu-mi raspunde ca ai bon de ordine si ca trebuie sa astepti randul, daca esti tu, ai prioritate! Drumul tau nu duce decat intr-o singura directie, a mea . Nu auzi cum strig? Buzele mele se musca de nerabdare, mainile mele sunt reci precum gheata, inima mea bate numai in directia ta iar picioarele mele merg deja inspre tine … astept. Suflete drag, te-ai ratacit ? Hai ca tu cunosti drumul, cu mintea ta poti atinge chiar si cel mai indepartat gand al meu, capacitatea ta trece de orice limite, nu-ti fie frica de multime, pastreaza-ti instinctul. Mintea mea deja te vede … esti inalt tare, deabia te pot cuprinde … ochii tai aia mari stau indreptati spre mine, de parca eu te-as tine in viata mea, respiri deja prin mine.
Daca nu esti TU, degeaba esti!
Respect etern !
Nu rareori se intampla sa stai seara, la tine acasa, repet la tine acasa , nu la cea unde stai cu chirie, la casuta ta unde te-ai nascut si sa te simti bine. Ingrediente: un pahar de redd’s, niste pringles, muzica buna, preferabil the white stripes . Se amesteca toate aceste cu un cap gol, voie buna, un comp cu messenger pe el si eventual niste betisoare parfumate ( kamasutra dc se poate ca sa va ameteasca de tot) si that’s it! Nu joint, nu tigari , nu vodka, nu avem nevoie de tarii, ci doar de ingredientele amintite mai sus si… va iese seara perfecta!
Uitam de sensul vietii, de relativitate, de iubiri interzise si de serviciu… ne lasam in voia senzatiei amestecului de alcool imbibat in chipsuri de lux. Muzica “sa cante”, femeile sa sara pe ritmuri de white stripes si sa ne lasam prada acestui moment atat de intens… ahhh nu te opri !
23 dec 2008
Je sais Dieu que tous mes actes sont destinées jusqu’à au fond au néant, au vide ! Je ne m’attend plus à rien, je ne demande plus qu’un homme habitue peut donner. Toutefois, je veux simplement de vivre et être heureuse tant que je vis. Néanmoins, ne m’interprète mal mes intensions, je ne te veux pas jamais, tu n’es pas le mien, moi aussi … je ne suis pas le tien … je veux seulement quelques minutes de joie ensemble. Tous passent mais les mémoires restent … la beauté de la vie m’intéresse spécialement !
Finalement rien n’a plus le sens véritable, depuis qu’il passe … donc allons pour vivre le moment, … et d’essayer le plus possible de connaitre la bonheur !
Pour cette année-la je désire paix, calme, intelligence, pouvoir et patience. Cependant ne pas oublier de sourire, d’aimer et de connaitre.
À plusieurs années !
Wild Rose, le 5 janvier 2009
Dragele mele, de mult timp vreau sa va dedic ceva, dar din lipsa de timp sau pur simplu din comoditate am amanat procesul. Vreau sa incep prin a va spune cat de putin originale sunteti, chiar comune as putea spune. Nu va mai deosebeste lumea pe strada, aceleasi cizme, aceleasi posete, aceleasi paltoane, acelasi mers, aceleasi masini de unde voi bineinteles iesiti pe usa din dreapta : lasati-ma sa ghicesc, BMW albastru sau Mercedes argintiu ? Orice ar fi, nu conteaza marimea , conteaza consistenta, stiu. Traiti din bolero, cosmopolitan sau glamour, nu ati mai pus mana pe o carte din clasa a 8-a , nu sunteti in stare sa tineti un discurs sau sa va duceti la bun sfarsit o idee. Va exprimati greu, vorbiti 2 cuvinte in engleza , 7 in romana si alea comune pentru ca aveti un vocabular sarac. Pun pariu ca nu stiti noile reguli de scriere din noul Doom, de asemenea vorbiti cu dezacorduri si aveti lacune in exprimare. Suferiti numai ca sa iesiti in evidenta, vreti cu orice pret sa fiti in centrul atentiei, fie prin pseudointeligenta fie prin imbracaminte extravaganta, eventual maieri f decoltate, cizme lungi si pantaloni foarte stramti pe fund, parul bineinteles placuit si el, boticul rosu si stralucitor, negru la ochi, si fond de ten care poate fi luat numai cu dalta de pe fata ( daca nu e Vichy nu ati rezolvat nimic). Fumati, pentru ca asa e trendy ! Tigara in bot, tinuta cu scarba, daca sunteti intr-un club , in 80% din cazuri rugati un tip dragut sa vi-o aprinda, apoi bauturica in mana dreapta ( whisky cu suc de portocale) and that’s it! Sa-i dam drumul, care pica …pica … daca are si o masinuta parcata la intrarea in club si mai bineee ( doamne ajuta sa fie BMW, Audi sau Mercedes !) si fie ca el sa aiba 1,85 inaltime, 75 kg, fund bombat, muschi, camasa alba si cravata neagra !! Sa nu uitam sa fie brunet cu ochii albastri !!
Contul de hi5 is a must have! Fundal rosu sau roz cu sclipici, poze facuta de voi inseva, sa se vada si mana va rog si cu boticul in fata ! Odata indeplinite aceste conditii, poza trebuie sa fie in baie, sa se vada gresia sau sampoanele de langa cada apoi upload and efectul e garantat ! Dupa aceea urmeaza pozele in costum de baie sau pozele facut in cinstea fundului ! Ne chinuim, suferim, transpiram, stam in pozitia perfecta cat sa ascundem burta , cosurile sau alte imperfectiuni si facem pozaa ! Apoi upload pe paginuta noastra!
Ca si meserie, cu siguranta lucrati la relatii cu clientii, ori faceti promotii, ori stati la un birou 9 ore pe zi si raspundeti la telefon, ori faceti contracte, oricum pe acolo … Ori daca nu, stiu.. sunteti artiste , nu ? Cantati … la un instrument!! Ce frumos ! BRAVO !
Sunteti frumoase, toate, insa pacat ca sunteti proaste 
Mult noroc in depasirea conditiei !
Nu exista generalizari in acest articol.
Citindu-l acum ceva timp pe Georges Rodenbach cu stilul lui caracteristic, am realizat ca viata iti poate da cu adevarat a doua sansa de a trai sau de a iubi. Pacat ca de multe ori nu invatam sa murim dar culmea nici sa traim. Ori murim ca sa traim , ori traim ca sa murim, ori traim in prezent cu gandul la viitor, cert este ca niciodata nu traim asa cum ar trebui. Omul este o fiinta intrebatoare, se macina, cauta in permanenta raspunsuri si sufera atunci cand nu le gaseste in sinea lui. In acel moment, incepem sa cautam raspunsuri in ceilalti, ne agatam de ce ne iese in cale, sau daca nu alegem varianta asta, o alegeam pe a doua: ne inchidem in noi. Ei, aceasta a doua varianta, este periculoasa si duce la repercursiuni viitoare.
“N-am crezut sa invat a muri vreodata”, o spune Eminescu si o spune bine ! Intrebarea este cum poti muri, viu fiind ? Doar nu va imaginati ca o sa traiti ca un cadavru tot restul vietii pana cand muriti cu adevarat, este o metafora zic eu intesant de discutat. L-am adus in discutie pe Rodenbach, el este autorul romanului ” Bruges, a doua moarte” si se axeaza in principal pe incapatanarea omului de a nu vedea realitatea, fie ea subiectiva. Un om viu nu poate trai vesnic cu gandul la iubita sau sotia moarta, iar atunci cand intalneste o alta femeie, el sa se incapataneze sa o vada pe cea moarta. Analogia cu romanul este ea captivanta pentru ca realifeaza o idee foarte simpla : omul modern nu-si accepta realitatea, tocmai pentru ca nu realizeaza ca realitatea imediata lui este subiectiva. Fiecare cu realitatea lui ! Insa ancorarea in trecut sau in viitor duce la incapacitatea de a trai clipa, prezentul, de a te bucura de lucrurile de moment. Capcana timpului … nu va pierdeti de prezent !
“Bruges, a doua moarte” mi-a redat bucuria de trai, mi-a dat pofta de a descoperi Belgia cu oraselul ei medieval Bruges ! Povestirea este superba, descrie in amanunt oraselul, cu stradutele lui mici, cu trasuri si cladiriile innecate in ape. Pentru a te convinge 100%, poti viziona si filmul “In Bruges”, faceti abstractie de firul epic si opriti-va sa priviti imprejurimile Bruges-ului!
Odata ce v-ati hotarat sa vizitati Bruges, luati la voi si un cd cu Blackmore’s Night, o sa simti ca ati atins cerul, satisfactia e nemarginita!
Calatorie placuta !
White Rose
A recunoaste ceva macar de cateva ori in viata nu poate decat sa ajute, atat pe tine, persoana in cauza cat si persoana careia i-ai gresit sau pur si simplu situatiei in sine. Recunosc ca am gresit, recunosc ca nu mi-a pasat, recunosc ca nu-mi pasa nici acum si ca nici nu-mi va pasa vreodata. Da, recunosc imi place cum suna: ce-mi pasa mie? Pana la urma ce-ti pasa tie de ce-mi pasa mie? Cam asa se pune problema. Recunoasteti oameni buni ca nu va pasa, recunosteti-va greselile, pentru ca gresi e omeneste si cum nimic din ce este omenesc nu ar trebui sa ne fie strain, haideti sa spunem cu totii : Recunoastem ca am gresit ! Recunoscand greseala sau minciuna ea e pe jumatate iertata, de ce vorba asta ? Pentru ca a fi sincer cantareste mai mult decat orice si probabil ca de cele mai multe ori cand recunosti ca ai dat-o in bara, poate chiar si tie insuti , nu stiu cum dracu da parca te ierti singur si poti sa o iei de la capat mai usor.
Eu nu inteleg o chestie, toti spunem ca suntem responsabili de actele noastre, ca ne asuman greselile sau faptele… dar cand vine momentul adevarului si toate portitele ne sunt inchise, dam inapoi mai rau ca racul, de ce totusi? E asa de greu sa recunosti? Sau orgoliul ne orbeste in acel moment? Eu ma intreb acum, ce fac cu orgoliul meu ? Imi da de mancare, ma mentine in viata, ma adoarme, ma satisface ? Nuu, e doar prostia omeneasca care ne face sa actionam asa! Cereti-va iertare fata de persoanele carora le-ati gresit, nu tineti in voi ranchiunea pentru ca toate aceste lucruri se aduna in subconstient si atunci ne intrebam de ce suntem frustrati sau de ce nu ne merge bine. Sa fii pozitiv si optimist inseamna in primul rand respect de sine, fata de ceilalti, sinceritate si inteligenta necesara pentru a recunoaste cand o dai in bara. Nu poti si orgolios si pozitiv in acelasi timp ! Si nu confundati orgoliul prost format cu demnitatea, ca sunt lucruri total diferite ! Empatizeaza prietene, ajuta-te pe tine si ajuta-ma si pe mine, fii altruist si astfel iti vei gasi si linistea sufleteasca, reteta fericirii se imparte nu se pastreaza !
Acum doua zile m-a prins noaptea cu ochii pe pereti, fixam lustra si o priveam din toate unghiurile de parca chiar m-ar fi interesat daca e stramba sau fixa. In tot acest timp ma gandeam ( thinking about thinking) daca cineva, oricine ( in afara de mama, tata , sora , fratele) se gandeste la mine, in acel moment. O persoana macar de pe planeta asta, sau mai aproape din Romania asta Mare daca se gandeste la mine. Am inchis ochii si mi-am dat seama am realizat ceva foarte trist dar totodata previzibil: NIMENI NU SE GANDESTE LA MINE! Poate o sa va intrebati de unde atatea pretentii, o sa va raspund sincer: mi se pare extrem de trist sa nu existe macar o persoana care sa nu se gandeasca la mine!
Tocmai de aceea va urez sa va iubiti mult, sa va ganditi unii la altii, si sa faceti dragoste ca si cum ar fi ultima data !
Pentru toti acestia, va dedic melodia care mi-a fost si mie dedicata odata demult cand se gandea si la mien cineva :
C’est le malaise du moment
L’épidémie qui s’étend
La fête est finie on descend
Les pensées qui glacent la raison
Paupières baissées, visage gris
Surgissent les fantômes de notre lit
On ouvre le loquet de la grille
Du taudis qu’on appelle maison
Sommes nous les jouets du destin
Souviens toi des moments divins
Planants, éclatés au matin
Et maintenant nous sommes tout seuls
Perdus les rêves de s’aimer
Le temps où on avait rien fait
Il nous reste toute une vie pour pleurer
Et maintenant nous sommes tout seuls
And now were all alone…
Imi zicea cineva singuratate creatoare… dar cum un om singur poate sa fie si fericit ? Singuratatea nu aduce niciodata fericire, degeaba esti fericit in club cu prietenii, la serviciu, pe strada, cand ajungi acasa in camera ta mica si obscura tot singur esti … doar tu si cu tine insuti … cum poti fi fericit ?
Cum poti fi fericit atunci cand realizezi ceva, daca nu ai cu cine sa imparti acel ceva?
Cum poti fi fericit si sa te bucuri de viata daca nu ai pe cineva alaturi care sa te iubeasca?
Cum poti sa iubesti fara a fi iubit?
Cum poti sa dansezi fara sa ai pe cineva alaturi care sa te admire?
Cum poti sa bei singur alcool fara cineva alaturi?
Cum poti sa faci dragoste si sa fii cu gandul in alta parte?
Cum poti sa-ti duci viata cu gandul ca esti singur?
Cum poti sa spui ca singuratatea te face fericit?
Cum poti sa spui ca fericirea consta in a fi singur?
Treziti-va, viata e prea de kkt ca sa nu o imparti la 2 !
P.S. Mie… mi-e bine si asa, incercati si voi!
Exista un gol … un vid care ia proportii cu fiecare zi ce trece. Cad … intind mainile si ma arunc de sus … si cad in infinit, nu exista capat, margini de care sa ma agat. Ce senzatie! Ma cufund intr-o mare de vise … golul ma doare, ma apasa, imi roade sufletul si ce a ramas bun din mine. Vidul nu-l pot umple cu toate frumusetile pamantului, el nu stie decat sa se extinda.
Ma uit in jos dar nu se vede nimic. Privesc in sus, vad cerul, ma orbeste asa ca las privirea in jos. Bratele mi-au obosit, am zis ca zbor dar iluzia ca nu am realizat nimic imi creaza certitudinea ca traiesc parca impinsa de cineva. De cine? De unde sa stiu de cine, daca nu stiu de ce? Cum sa aflu de ce-ul daca nu stiu ce ? Degeaba stiu ce daca nu stiu cum…
Ce paradox, acum cand am descoperit ce-i fericirea absoluta apare golul care ma macina. Nu-l pot umple cu toate fericirile pamantului. Ma ghideaza un dor de moarte de tine, am o dorinta nemarginita de a trai in nestiinta. Dar vidul imi controleaza existena … ma apasa … ma doare. Probabil asa arata sfarsitul, e totusi dureros de dulce !
Chiar daca …
Nu am crezut ca sa spun asta vreodata, dar da … am ajuns la limita cu nervii. Nu mai suport ceea ce se intampla in tara asta, in Bucuresti si in companiile de kkt multinationale. Birocratie, birocratie si iar birocratie, acest cuvant stupid inventat de inaintasii nostrii patetici si ei, de asemenea noi ii intrecem. Am dus acest cuvant ” birocratie ” la rang de lege. Nu mai suport … nu mai suport sa fiu trasa in piept, sa vorbesc la pereti, sa consum timp, bani, resurse emotionale, neuroni pe niste incompetenti. Da, este vorba de firma UPC, cea mai idioata si nesimtita firma posibila, cu niste angajati incompetenti, pe care ii vine sa-i injuri de fiecare data cand ai ocazia. Nu este posibil mi-am zis ! Cum se face ca tocmai mie mi se intampla sa dau peste toti handicapatii, corporatistii minune !
Mi-am dat seama ca poti muri, lejer … cu dreptatea in mana, poti sa dai din gura, sa faci eforturi, sa faci ce vrei tu, degeaba, cand dai de un corporatist, masinuta firmei, antrenat mai rau ca un soldat, fara identitate si constiinta, cu atat mai mult … daca la ei in monitor nu apare biluta verde, poti sa mori in telefon ca nu te baga in seama. La ei sunt doua variante, e sau nu e, nu exista cale de mijloc, exceptie, boala, probleme de moarte, nu taticul … birocratie !!
O alta problema: barbatii corporatisti. Daca intr-un articol trecut am criticat putin femeile dintr-o anumita categorie, acum e randul barbatilor. Da, ma enerveaza la culmea barbatii corporatisti, frate sunteti gay (a nu se interpreta ca am ceva cu gay, imi sunt dragi chiar, e ideea ca un barbat hetero sa se comporte ca o femeie) !! Si dupa cum vorbiti si dupa cum va purtati, doamne aveti si voi o viata sociala? La telefon aveti o voce de mai aveti putin si plangeti, mai ales cand vedeti omul nervos, folositi o voce stinsa, joasa, calma, ca sa-l enervati si mai tare !!
In concluzie, nu suport politica corporatiilor, ma scoate din sarite birocratia excesiva la care sunt supusa eu ca si client. Ii detest pe corporatisti, in speta pe barbati, care au o atitudine detestabila si destul de ciudata!
” Sociologia este studiul oamenilor. Este o distractie omeneasca cu pretentii de stiinta. Sociologia poate fi facuta in fotoliu sau autobuz, la cafenele, de pe trotuar sau la universitate. Sociologia apartine scenelor de familie, de vecinatate si de gasca. In viata de zi cu zi sociologia apartine vicleniei vanzatorului si ecrocului sau proverbialului barman sau sofer de taxi. Asta e o mare jena pentru sociologie, care odata aspira sa fie stiinta, sa prospere si sa se organizeze. Cand e practica serios, sociologia este o profesie, ca preotia sau ca prostitutia. In general sociologii nu profeseaza ca preotii, desi sunt adesea mai mult prietenosi cu prostituatele si preotii, decat lucratorii sociali. Asta e o chestie de mandrie profesionala. Pentru anumite motive, sociologii prefera prostiatuatele preotiilor si politistilor si au devenit protectorii lor naturali. Asta e o chestiune de gelozie profesionala, ea tine de batalia pentru suflete sau pentru clienti, cum se numesc in ziua de azi. In masura in care alibiurile sociologice ofera mai mult confort decat marturisirea pacatelor, lumea apartine sociologilor si este pierduta pentru preoti. Nimeni nu si-a dat seama ca sociologul, preotul si prostituata au trecut la impartirea lumii intre ei, intr-o opera de trei parale despre stiinta si cersit”
Da, asta e sociologia!
Trad din engleza. O’Neill, J. (1972) Sociology as a skin trade: essays towards a reflexive sociology, p.3
Pe locuri… fiti gata ….START ! Hai ca am dat eu startul la trait clipa, ca sa fie la fel pentru toata lumea, nu vreau sa aud ca cineva s-a ratacit si nu a trait clipa! Vad disperarea in ochii oamenilor, toti vor sa traiasca clipa si probabil ori asteapta un impuls, ori nu stiu cum sa o faca, asadar urmati instructiunile:
Se ia una bucata clipa (moment) aleatoare din viata voastra, de preferinta sa fie viitoare, ca din cate stiu retrospectiile nu sunt recomandate, cel putin pentru frustrati. Odata aleasa clipa, se pun cateva condimente, ca de exemplu: alcool, mult alcool, ceva nectar (in cazul in care avem vodka), muzica ( “expirata” daca se poate), niste prieteni (daca esti femeie cat mai multi prieteni de sex masculin, daca este barbat viceversa), un local (poate sa fie club, apartament, bar, parc, padure etc) si haine lejere. Toate aceste amestecate, incepem sa facem grupari: muzica +alcool, prietenii intre ei, sau intre ei +tine, alcool+haine, local+tine+el(ea), alcool+tu+el (ea)+a treia persoane. Orice ce corelatie ati alege, sa fie cat mai excentrica, mai exotica, nemaintalnita, nemaiauzita. Apoi, dupa ce ai respectat instructiunile, te duci acasa (la tine, te rog!) si te culci. In cele din urma te trezesti dupa amiaza (sau seara, dupa caz) si poti sa spui ca ai trait clipa, NU E FANTASTIC ? Dar iti mai aduci aminte de ceva? Daca raspunsul e nu, sau nu prea, e BINGO !
Auzind astazi, iar, din nou, inca odata sintagma “traieste clipa”, mi-a pus capac. Oameni buni, ce inseamna sa traiesti clipa? Adica exista o anumita clipa pe care toti trebuie sa o traim ? Chestia asta nu se intampla, de la sine, oricum ? Clipele nu trec oricum, fiecare le traieste cum vrea, ce exista un anumit mod de a le trai? Pana la urma ce e o clipa? Reprezinta un moment din viata unui om, pot spune ca ma duc la toaleta sa traiesc clipa? Eh… nu prea se potriveste, dar daca spun ca ma duc in club in loc sa-mi scriu proiectul pentru a doua zi, inseamna ca da am trait clipa!! Eu cred ca a devenit un cliseu plictisitor, cel putin pentru occidentali care nu se mai intreaba daca traiesc clipa sau nu, ei traiesc oricum, dar noi nu… noi ne chinuim, reflectam asupra faptului ca trebuie sa traim clipa si apoi zicem ca am trait-o! Off, nici sincronul asta nu ne iese bine, am vazut cateva eforturi prin cluburile din Bucuresti, nu va iese gays, keep trying !
Voi traiti-va clipa, eu imi traiesc viata !
Alteritate, la ce bun ? Pot primi un raspuns pertinent la ce foloseste alteritatea in conditiile societatii actuale? Ne individualizam, eu ca si individ ma raportez la ceilalti prim prisma mea, a socializarii mele, a educatiei si a autoeducatiei mele, nu ma privesc prin ochii celuilalt. Il caut, uneori cu disperare, pe celalalt, constat la un moment dat ca il am. Dupa putin timp imi dau seama ori ca m-am inselat prima data si ca de fapt nu-l am, ori constat ca nu-l vreau si ca vreau pe altul. Odata avut pe altul, realizez ca nu este ceea ce vreau si incep sa caut prin ceilalti. Vine si teoria alteritatii sa-mi spuna ca oamenii nu pot trai singuri si mai mult sa-mi spuna ca un om nu poate trai toata viata cu o singura persoana. De ce ? Motivele sunt plauzibile, avem alternative, avem pe altii, avem din ce alege. …Revenim la alegeri… pai alegerile le facem prost, cum imi dau seama ca ceea ce aleg, aleg bine ? Sa zicem ca ma gandesc (bine de tot) inainte si….. iau decizia corespunzatoare, dar ce ma face sa cred ca decizia nu poate fi eronata? O decizia eronata imi poate schimba viata (in rau), o decizie calculata mai putin, adica luata pe moment, pripita, imi arata ca probabilitatea ca sa gresesc este foarte mare (psihologic vorbind). Atunci ce fac ? raspuns: iei o decizie pripita.
De cand s-a inventat conceptul de singuratate sociala ma simt mai bine. Stiu ca sunt mai mult oameni care se simt precum eu, singura intr-o multime. Sunt eu si multimea, astfel daca imi calculez sansele cum trebuie, pot chiar sa trimit sageti de la mine catre fiecare om din acea multime si astfel cautand si cautand poate pana la sfarsitul vietii imi gasesc si eu o persoana potrivita mie si accept intre timp si ideea alteritatii.
Alteritatea imi spune ca nu exista suflete perechi, adica imi desfiinteaza ideea ca 1+1= 1, imi zice ca 1+1 chiar fac intotdeauna doi. Conceptul de “doi” ma trimite la diferentiere, la schimbare si mai putin la egalitate si intreg. Ying si yang nu pot exista in conditiile actuale, pentru ca doi oameni vor fi intotdeauna diferiti, si astfel ei nu vor ajunge niciodata sa se cunoasca cu adevarat, pentru ca insasi natura umana este schimbatoare si va cauta in permanenta noutatea, ineditul, “altceva-ul”. Nu putem trai singuri, dar nici impreuna! Nimic nu e trecator, dar nici vesnic! Nimic nu e absolut, dar totul poate fi relativ.
Faptul ca femelele au tendinta sa fie mai selective decat masculi cand isi aleg partenerii este o observatie cu caracter general care, dupa cum se deosebeste, nu e valabila numai in cazul tuturor culturilor umane cunoscute, ci si in cazul tuturor speciilor de animale cu reproducere sexuala: Biologul Robert Trivers afirma:
” La majoritatea speciilor, femelele isi aleg cu mare atentie partenerii sexuali, pe cand masculii procedeaza mult mai neglijent. De regula, e femela este curtata de mai multi masculi, iar ea ii refuza aproape pe toti, cu exceptia unuia singur sau numai a catorva, putini. Aceasta selectie nu este deloc intamplatoare. In natura, de cate ori au fost studiata preferintele femelelor, s-a constatat ca ele fac selectia intr-un mod special. Majoritatea femelelor dintr-o specie selecteaza masculii intr-un mod asemanator, astfel incat rezultatul acestei alegeri ofera posibilitatea de copulatie catorva masculi, iar altora, mult mai numerosi, nici una. Masculii, dimpotriva, curteaza multe femele si vor copula cu majoritatea sau cu toate, daca sunt acceptati. “*
In concluzie, “fiecare cu cine poate, nu cu cine vrea”
* Fukuyama, Francis “Marea ruptura” 1999
În zilele noastre comunicãm prin pagube : „Motivul pentru care oamenii stau împreuna acum este… ca cred ca isi cauta oameni la fel de sfaramati ca si ei..”. Din fericire pentru mine, el mimeaza pagubele… si o sa ma paraseasca …si o sa aiba o viata mai buna cu o depravata ca si el care o sa pretinde, asa cum am pretins si eu la inceput… ca sunt sfarmata.
Viata in sine … e buna, ma simt bine, n-am limite decat poate cerul….viata….”viata nu este decat ecoul bucuriei care dispare in marea prapastie a nenorocirii”….. “viata nu este decât explozia unui ocazional ras care se ridica deasupra interminabilului urlet al durerii…”. Viata e asa cum vreau eu… daca dintr-un film porno in care protagonista isi porecleste vaginul „castor” poate iesi o deosebita carte pentru copii avand in rol principal „Castorul Marty”, atunci viata chiar poate sa fie o curva nenorocita. Nu mai am inspiratie, muzele mele au disparut odata cu aparitia misterioasa a ta in peisaj, la dracu…crezi ca eu chiar vreau sa mor? Imi place sa traiesc, chiar i-am spus odata unui idiot ca-l iubesc in timp ce el cauta doar sex…. dar la dracu eu chiar vorbeam serios. Daca o sa continui sa stau singura o sa vreau sa am sinucid sau in cel mai fericit caz sa ma prostituez „profesional”. Acum, da .. a trecut si Sf. Valentin … mi-ai dat o cutie cu ciocolata, foarte dragut dar …mai nou vreau sa ti-o bagi undeva… preferam flori!! Aici… in casa asta imensa a mea….nu este nicio atingere de barbat … cel care a pus mana, a facut-o pe riscul sau… iar riscul avea sa-l cunoasca mai tarziu. Am fost impreuna cu el 4 ani, am locuit impreuna, ne-am iubit, ne-am parasit, nu o sa ne mai revenim niciodata… clasic si complicat pentru ca el a primit odata un sex oral de la o tipa pe care a cunoscut-o cand el era sub influenta marijuanei. Sexul cu mine era plictisitor, iar acum si-o trage cu toate fetele din facultate, sau mai rau tot cu tipa pe care a cunoscut-o… cliseu idiot.
Acum fumez o tigara… si ma gandesc…mi-e frica sa recunosc ca am gresit pentru ca ar insemna sa spun ca sunt limitata. Nu am gresit deci, doar asa am considerat ca e bine sa fac, cu expresia asta ma pot scoate… Pot accepta ce vine din partea celorlalti, idei, cuvinte, comportamente, ordine… insa nu accept reguli. Eu nu am reguli, tu de ce ai? Limita mea e cerul , a ta care este? Mintea ta? Te invarti intr-un labirint asemeni celui din Harry Potter si crezi ca limitele tale sunt limitele tuturor?
AVEM DOAR O SANSA SA FIM FERICITI, SA NU O IROSIM!
… dar am descoperit o gaura neagra…si nu ma mai simt prea bine…am crezut ca el este alesul…da… unul dintr-un miliard asta calculat la faptul ca o femeie obisnuita intalneste cam 900 de barbati numai in tineretea ei…deci da…el ar fi unul din cei 900… (a fost)
Pacat ca a murit….
Inventie proprie dupa Dedication(2007)
Solutii…
Ma declar pe deplin responsabila de persoana mea, de identitatea mea si de actele mele. Nu cred in drepturile omului, nu cred in carta ONU, nu cred ca suntem egali, nici daca ne-am stradui nu am reusi. E simplu… sunt eu si… restul… am liber arbitru, fac ce ma taie capul caci sunt direct responsabil.
Am liber arbitru, dar n-am constiinta de sine. Sunt eu si inca un eu in afara mea, acum…. pot prinde constiinta doar de eul din afara mea, caci fac greseli, iau decizii si nu le pot justifica. Te caut cu disperare pe tine…. dar nu ma pot gasi nici pe mine. Traiesc in iluzii, deziluzii, depresii si impresii. Un eu in cautarea altui eu… asta da dilema si a naibii de dificil de lamurit. Mai esti si tu, un “tu” patologic, modern care se zbate intre doua usi fara maner. Nici acum nu a aflat ca manerul se afla in interiorul lui, culmea are si puterea in mana de a alege ce usa sa deschida, dar el nu stie… Ma gandesc sa-l ajut eu… dar el ma pune pe stand by. Zice sa astept…
Asteptarea … maladia mea, rabdarea…. dusmanul meu. Te pot astepta… 5 minute…? Tu… tu vrei 300 de ani de asteptari, ce fac eu cu 3 secole de singurate?
5 minute imi par un veac, o ora imi pare un mileniu… tu vrei 300 de ani ?
Daca imi garantezi fericirea… te astept!
Traiesc la extreme si nu-mi para rau. Cine ma poate condamna ca traiesc intr-un mare si interminabil vis? Privesc viata ca un basm in care vine printul si ma salveaza din tristetea apasatoare in care ma scald. Viata este roz, plina de flori, de porumbei albi si ochii tai albastri….
Peisajul este perfect, albastrul ochilor tai ma scufunda intr-o mare de vise… inchid ochii vad marea… ii deschid … esti tu. Tu esti cerul, pamantul si marea mea…insa ochii tai… in ochii tai ma oglindesc, sunt cea mai frumoasa femeie, ochii tai imi arata ca sunt ceea ce ti-ai dorit dintotdeauna. Ochii tai mari si albastri ma calmeaza si ma ajuta sa suport durerea chinuitoare care ma mistuie de cateva decenii. Ai venit sa ma iei … tu… cu ochii tai de turcoaz…
Zambetul tau imi lumineaza fata… esti asemeni unui inger pazitor… nu ma scapi nicio clipa din priviri, ma urmaresti cu ochii tai albastri… Ma doresti ? Ochii tai albastri se amesteca parca in ochii mei caprui, cu toate ca isi pierd culoarea tu nu renunti… te apropii de mine si incepi sa ma adori si mai mult.. si mai mult. Nu te opri, te rog!! Totul se invarte in jurul meu si incet sa devin stapana parca peste intregul univers… lucrurile sunt inca odata simple…
Simplitatea vietii imi lipseste! Vreau sa invat sa fiu saraca, numai asa pot spune cu adevarat ca te iubesc! Tu esti simplu, esti totul… in desenele tale ma regasesc…parca eu sunt principala muza a ta, vrei sa apar in toate picturile tale. Ma consideri perfecta… buzele mele te intretin iar ochii mei te sprijina. Parul meu te mentine in viata, il atingi parca ai vrea sa-i dai viata.
Tu esti celalaltul meu, esti una din partile mele, esti totul meu, esti nimicul meu… Daca eu sunt nimeni, atunci tu esti totul, daca eu sunt raul … tu esti bunul… daca eu sunt bestia… tu esti frumosul.
Pentru ca esti minunatul meu, iti dedic melodia “I know”
Te iubesc!
Unde dai si unde crapa… asteptari mari… rezultate nule. De 1 Martie, ca orice femeie, te astepti sa te sune prietenii, parintii, surorile, iubitul, etc sa-ti ureze un La multi ani, o primavara frumoasa… cu atat mai bine daca iti apare la usa vreun amic vechi sau vreo vecina simpatica sa-ti faca ziua mai frumoasa cu un martisor sau un ghicel.. insa nimic. Socul vine atunci cand persoane necunoscute, dar absolut necunoscute iti dau flori, martisoare, sau chiar iti spun ” te iubesc”. Asta mi s-a intamplat si mie, duminica trecuta…planuiesc cu 2 prietene sa iesim sa luam masa in oras…zis si facut. Ma indrept spre romana, evident cu metroul… cobor…2 tipi…unul dintre ei ” la multi ani”, eu… mersi…Urc in metrou… acelasi tip…striga in gura mare catre mine ” Te iubesc”… eu ma fac ca nu-l aud… apoi iarasi…” Te iubesc”…. sa-l cred? Neah…. cobor la victoriei si ma fac pierduta in multime…
Ajung la restaurant… ne intampina un tip cu flori…zambile…un buchet foarte frumos… il iau fericita…in sinea mea eram putin furioasa pentru ca era cam a doua persoana necunoscuta care imi zicea la multi ani (sunt mai reticenta la necunoscuti). Apoi ne hotaram sa mergem sa vedem un film…ca na e 1 martie…si ce putem vedea decat normal un film romantic, cu o poveste de dragoste la mijloc (cu cat mai platonica cu atat mai bine, pentru visatoarea din mine). La cinematograf ne intampina un alt tip…care iarasi ne zice la multi ani si de data asta ne dau un martisor foarte frumos…plin cu bomboane de ciocolata..
Intram fericite la film, cu ochii la bomboanele care ne faceau cu ochiul… Aflam intre timp ca o sa ni se alature si R., care desi nu e prietenul nostru cel mai bun.. se ofera ca astazi e 1 martie sa ne plateasca toate cheltuielile de film… Nu ca nu mi-a placut ideea si nu l-am intampinat cu toate bucuria pe R., insa la nivelul psihicului meu a intervenit o distorsiune… cum e posibil ca prietenii mei cei mai buni, de la care ai de regula asteptari mai mari, sa nu schiteze niciun gest de 1 martie si totusi sa primesti multe lucruri frumoase din partea unor persoane de la care nu te-ai asteptat niciodata? Eu numesc asta ironia sortii.. pentru ca de fiecare data cand ai anumite asteptari, nu exista sa nu fii dezamagit sau mai rau sa nu ajungi niciodata sa se indeplineasca.
Seara am incheiat-o intr-un mod absolut deosebit, intr-un cadru de vis, romantic, rosiatic si cu 2 sticle de vin rosu pe masa… si cu o ameteala care nu m-a slabit toata noaptea!
Barcelona… arhitectura lui Gaudi si o pasiune acerba pentru scrieri si regizari… Una abia se despartite de iubitul ei si iti dorea o schimbare de peisaj… cealalta era in culmea fericirii si urma sa se casatoreasca in cateva luni. Cand vine vorba despre dragoste…. gusturile difera…ea nu tolera durerea si nu avea nici sete de lupta…punea accentul…pe seriozitate si pe stabilitate. C. are cu totul alte pareri, ea accepta în sila suferinta ca o componenta inevitabila a pasiunii si se resemnase cu riscul sentimetelor sale… nu stia ce vroia… insa stia foarte bine ce nu vroia..
Cand e intrebata cu ce se ocupa.. ea spune ca e libera….?
Apare el… o invita in Oviedo sa petreaca cateva zile.. . Ce-i în Oviedo? Incepe discutia….
O sculptura care ma inspira foarte mult.. .In prinicipiu…o sa mancam bine, o sa bem un vin bun, o sa facem dragoste… Cine o sa faca dragoste? Dragoste o sa facem, sa speram… noi trei…
Uite, senior, poate în alta viata… Dar de ce nu? Viata e scurta…
Viata e monotona. Viata e plina de durere…
Acum aveti sansa pentru ceva special.Amandoua sunteti atat de fermecatoare si frumoase. …
“Multumim, dar noi nu mergem cu avionul ca sa facem dragoste… cu oricine care ne invita în orasele spaniole fermecatoare ..”
“…pana ce fiecare graunte de farmec…mereu analizeaza fiecare suflu poetic…… e stors? Cred ca trebuie sa spun ca…… ochii mei sunt albastri, de fapt. Eu n-as numi opozitia noastra….. ca fiind o încuviintare a caracterului supra-analitic al ofertei tale sexuale.”
Daca ai vrea sa ni te alaturi…pentru orice forma de interactiune sociala recunoscuta… esti binevenit !
Utopia de a trai in conflict cu tine insuti…sa nu ajungi sa-ti prinzi niciodata gandul, ahh ce pacat ! Propunerea ta nu ma ajuta sa ma inteleg mai bine, nici sa ma simt mai bine decat ma simt acum… oferta ta e tentanta insa numai prin prisma ideei pierzaniei energiei mele…. iar eu am nevoie de energie pentru a rationaliza… Nu-ti gasesc locul printre obiceiurile si dorintele mele, esti undeva paralel cu mine… ne intalnim…insa gandurile noastre nu se vor intersecta niciodata.
Adaptare dupa C. V. Barcelona
Punct si de la capat… pana aici…gata? Ce este cu putinta sa aflu de la acest cuvant care nici pe el nu se intelege? Gata, in viziunea lui inseamna ceva finit, terminat, sau pe cale de terminare … nu te astepti sa continue ceva dupa gata… e finalul. In viziunea mea, gata este “c’est trop” , “enough” , “basta” , sinonim cu “pana aici…( ti-a fost)” , de aici o sa urmeze ceva diferit de ceea ce a fost pana acum. Pot sa-l substitui si notiunii de “desormais”, de acum incolo va fi asa…., s-a terminat si ma astept sa urmeze ceva nou. Gata e finalul si inceputul in acelasi timp, e puntea de lagatura intre vechi si nou, intre ceea ce am vrut si ceea ce vreau de acum incolo..
Cand spui gata ? De regula cand nu mai poti… cand “s-a umplu paharul ” si da pe afara, cand simti ca nu mai poti asculta .. don’t speak …. I know just what you’re saying… so please stop explaining… in varianta “cantata” sau ” c’est deja trop”, desormais… Gata e ceva ce vrei sa opresti orice pret, asemeni unei melodii careia ii dai stop sau pause cand vrei tu, ai vrea sa apesi stop pe o telecomanda si sa -i dai play numai cand simti ca mai vrei sa auzi ceva, de preferinta cand dai play sa auzi altceva decat ceea ce esti obisnuit deja.
Gata inseamna resemnare, tacere si neputinta. ” Nimic de facut” / ” Dar nu mai e nimic de facut decat sa…”/ “Aveai ceva sa-mi spui? ..N-am nimic sa-ti spun” / “Sa nu facem nimic…. e mai prudent !” Cu alte cuvinte, ” nu se intampla nimic, nu vine nimeni, nu pleaca nimeni, e cumplit” Aici referindu-ma strict la o discutie, “nimic nou sub soare”, ” the same” se muleaza perfect, orice ai face, ajungi la acest “the same” ( plictiseala, rutina, saturatie, dorinta imensa de a scapa din situatie”. A nu face nimic, sau “nimicul” despre care va spun este de fapt sinonimul lui ” the same”, nu mai faci nimic pentru ca te-ai incapatanat, te-ai saturat si vrei altceva-ul. E notiune de timp pana il gasesti…
Acum ceva timp am descoperit o melodie…” vrei sa fii doar cum vrei tu” ( Mersi A.) , este exact refuzul de a vedea realitatea, sau mai rau, neputinta de a vedea dincolo de trairile tale imediat, imposibilitatea de a vedea in perspectiva, limitarea aceasta la viata ta banala te manipuleaza. Ai vrea sa fi altfel, ai vrea sa faci “ceva” dar nu poti… nu poti pentru ca tu chiar vrei sa fii numai asa cum vrei sa fii, nu cedezi, nu renunti, perpetui intr-o greseala si-ti place.
Finalitatea : “acum gata… totul s-a terminat… nu mai am niciun raspuns…. nu… PLEACA!!
Surse: C. Noica ” Sase maladii ale spiritului contemporan” , Beckett ” Asteptandu-l pe Godot” si melodia ” vrei sa fii asa cum vrei sa fii” Holograf
Wild Rose
Avem o scena cu multi actori. Avem locatia … muzica … alcool-ul … mare- a, ce ne mai lipseste ? Nimic … ca spectatorul sunt eu ? … sau… stati… lipseste povestea. Sa incercam sa adunam toate aceste ingrediente si sa vedem ce iese. Recapitulam … locatia: plaja ( Vama Veche); muzica ( Expirata); Alcool ( tot ce se poate numi alcool de la whisky amestecat cu vin, tequila cu bere, sau cola cu vodka) ; Marea ( Neagra); Spectatorul/ ii ( eu si … ). Povestea: doi spectatori care nu se prea cunosc asista la un spectacol. Scena e imensa, contine toate ingredientele amintite mai sus, pe fundal se afla marea, unii actori se plimba pe plaja, beau alcool sau danseaza asemeni ielelelor un dans dansat intr-un mod idiot. Altii ajuta la imbunatatirea solului , altii isi spun povesti de dragoste spanzurate in timp ce la 10 cm de ei unii defuleaza tot ce au baut sau mancat in ziua precedenta. Cei mai interesanti mi se par cei care isi fac somnul de frumusete pe – 5 grade in timp ce valurile ii mangaie cu cativa stropi care sar din cand in cand pe fata lor, curios .. da nu-i trezeste ! Lumea viseaza .. dar eu ca si spectator sunt martora unei piese de teatru desprinsa 100% din viata reala de pe malul marii. Nimic din ce e acolo nu-mi e necunoscut, nu ma uit cu stupoare, pana la urma e ca si cum as participa si eu la aceasta piesa …
Un singur lucru ma revolta … de ce nu ma urc si eu pe scena ? De ce raman la stadiul de spectator ?
“Viaţa-mi pare-o nebunie
Sfârşită făr-a fi-nceput,
În toată neagra vecinicie
O clipă-n braţe te-am ţinut.
De-atunci pornind a lui aripe
S-a dus pe veci norocul meu -
Redă-mi comoara unei clipe
Cu ani de părere de rău!”
M. Eminescu
Pentru D.
Moartea este neinduratoare. Singuratatea bate greu pe umerii mei si in loc sa ma coboare ea ma urca la cel mai inalt nivel, asemeni unei stele nemuritoare. Propriul meu vis ma mituie in cele mai profunde flacari iar tu… tu durere arzatoare ma plimbi prin cele mai necunoscute blesteme ale pamantului. Jalnic apari, tu, dor de moarte, caci cu toate fericirile din lume nu-mi poti sterge dorinta de a muri linistita langa cel care a fost odata…
Placerea de durere, sau durerea care iti cauzeaza placere, dealtfel cum poate fi durerea dulce ? Uimirea care mi-a cauzat-o aparitia mortii in viata mea ma determina sa ma inalt cu palmele deschise spre soarta -mi cruda a singuratatii. Ochii mei nu mai reusesc sa cuprinda dintr-o singura privire ca altadata, frumusetile vietii. Durerea de a iubi si sentimentul unic de a te simti iubit sau valorificat isi pierde din insemnatate odata cu aparitia mortii neinduplecatoare. Visele s-au transformat in veritabile cosmaruri care suna din trambite venirea dorului de moarte de tine.
Ard de vie intr-o colivie a carei cheie arde inauntrul sufletului meu. Nimic nu ma mai poate scapa din destinul scris pe fruntea-mi.
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate apele marii ..
(Insp. Oda in metru antic)
Te plictisesti?
D: Cam
Si dumneata, domnule?
V: Nu ne omoara distractia.
Ce as putea sa fac, la randul meu, pentru oamenii acestia de treaba care se plictisesc? Le-am putea da oase ? Le-am putea vorbi despre una si alta, le-am explica amurgul. Dar o fi de ajuns oare? Iata ce ma chinuie. O FI DE AJUNS?
Asteptandu-l pe Godot!
Unde?
e inima..
Pe dracu!
Liniste!
Pentru cine vrea sa auda !
Inca un caz de nevedere a copacului din cauza padurii. In ultima saptamana, am intalnit de doua ori aceasta sintagma si cum sunt adepta ” nimicului neintamplator” am zis totusi sa nu o las sa treaca pe langa mine asa cum trece de pilda, timpul. Asadar, cum poti sa nu vezi un copac din cauza unei paduri ? Vorba asta ma duce cu gandul la neputinta sau la imposibilitatea de a vedea lucid. Luciditatea devine de baza atunci cand ea lipseste, nici rationalul nu te poate ajuta daca nu ai capacitatea de a te autoeduca ( sa vezi anumite lucruri si nu altele – a fi lucid). In al doilea rand se poate transpune chiar in ideea esti incapabil de a vedea componenta simbolica a unei situatii ( imagineaza-ti o poza pe care o privesti si pe care nu ti-o poti explica tocmai pentru ca esti incapabil sa vezi dincolo de aparente). Nimic nu e ceea ce pare, sau mai mult, nimic din ceea ce crezi nu e real. Oricarui lucru, situatii i este atribuit un simbol ( noi il atribuim), pentru ca noi oamenii lucram cu certitudini, cu lucruri palpabile, reale. Noi credem ca un lucru e real, doar credem, nu e obligatoriu sa si fie in real ( cu adevarat, stiintific vorbind). In situatia noastra, ca sa poti vedea copacul, trebuie sa fii mai mult decat un simplu spectator, trebuie sa fii implicat emotional in situatie ca sa poti sa realizezi ( in mod obiectiv) sau sa constientizezi ceea ce ti se intampla sau ceea ce vrei sa afli.
A vedea dincolo de realitatea imediata si de prezent este o mare virtute si nu orice este capabil de acest lucru. W. Mills spunea ca oamenii simpli sunt incapabili de a vedea dincolo de realitatea lor prezenta si de aceea incearca sa-si rezolvele conflictele si problemele numai prin prisma la ceea ce i se intampla acum si aici. Ei nu stiu sa astepte… oamenii se grabesc … nu am rabdare… Ideea ca viata e scurta nu e decat un pretext inventat de un om limitat care pana la urma nu duce decat la graba de a trai repede si in lipsa unei profunzimi.
Ca sa poti vedea copacul… fa-te comod pe banca ( poate fi si imaginara), opreste-ti ceasul, focalizeaza padurea cu privirea si incearca sa nu te grabesti. Contempla in liniste, ai rabdare si asteapta … nu te pripi … si priveste tabloul din toate cele patru colturi… ce vezi ?
“Inainte de primul razboi mondial, Yvonne Blondeal, fata ministrului Frantei la Bucuresti, s-a dus sa petreaca, impreuna cu alti tineri din societatea inalta, cateva zile la o mosie prin Arges. Acolo, cine stie cum, a cunoscut un tanar taran de care s-a indragostit si cu care s-a maritat. Tatal ei, care in perioada neutralitatii noastre a jucat la Bucuresti un rol diplomatic de prima importanta, a plecat apoi urmandu-si in alte tari prestigioasa cariera, iar ea a ramas toata viata in satul din Arges, unde a trait ca o taranca de la noi.
Incercati sa va reprezentati nu numai nemaipomenitul scandal moden, dar mai cu seama viata pe care a dus-o de atunci acesta femeie, fara toaletele, parfumurile si balurile high-life-ului in care fusese crescuta ca domnisoara. Toata viata a muls vaca, a muncit ca orice taranca, a mancat mamaliga si ceapa in loc de stridii si homari, a umblat legata la cap cu basma si prababil desculta si nu a mai vorbit decat ( cu accent parizian) o romaneasca invatata usor, caci dragostea e profesorul cel mai bun. A mai vorbit frantuzeste o singura data, dupa al doilea razboi mondial, caci intamplarea a facut sa treaca prin satul acela o doamna din Bucuresti, fosta prietena din tinerete, careia i-a marturisit ca viata i-a fost foarte grea, dar de o fericire fara seaman.
Fara indoiala, tanata frantuzoaica s-a dat acestui barbat dintr-o nebunie, fara sa-l cunoasca: n-avusese in nici un caz cand si cum sa afle cu ce fel de om se condamna la perpetua inlantuire. Desigur, in primele luni, in primele veri si in primele ierni, totul trebuia sa-i fi parut de o noutate exaltanta, dar au trecut decenii in care nimic sau aproape nimic din tot ce invatase si pretuise inainte nu mai avea rost.
Ca dupa treizeci de ani si mai bine sa declare ca a avut parte de o fericire fara seaman, inseamna nu numai ca barbatul acela o fi fost un om destept si bun ( care, oricum, nu se poate sa nu fi intrecut totusi din cand in cand masura, cu vorba ori cu fapta, cum se intampla, dupa bautura), dar inseamna mai ales ca universul in care a patruns i-a oferit o implinire absoluta, axata pe valori fundamentale si desfasurata in consonanta cu marile ritmuri firesti ale vietii elementare…”
Alexandru Paleologu ” Bunul simt ca paradox” 2005
“Exista … persoane… pe care le intalnesti, le iubesti si simti ca-ti apartin”, asa spunea batranul print. Spunea asta cu gandul la blonda tanara, simpla muncitoare intr-un atelier care ii furase inima intr-o dimineata pe cand se intorcea dupa o noapte pierduta la un casino. “Daca nu ar fi acceptat sa fie iubita mea, nimic in lume nu m-ar fi oprit sa ma sinucid”.
De ce plangi Isabelle?
De fericire … printe… Dragostea este intotdeauna monotona…
Dragoste ? Numai oamenii obisnuiti isi imagineaza ca este de ajuns sa iubesti… ca sa fii fericit. Fericirea nu sta in iubire ..
Jocul nu mai e joc…. te iubesc! Ce tragedie ! Doi oameni care se iubesc fara a se potrivi ..
Din O.Ex
” Nimeni nu se gandeste vreodata ca ar putea sa se trezeasca cu o moarta in brate si ca nu-i va mai vedea chipul al carei nume si-l aduce aminte. Nimeni nu se gandeste vreodata ca cineva are sa moara in momentul cel mai nepotrivit, in ciuda faptului ca lucrul acesta se intampla mereu, si credem ca nimeni care sa nu fie prevazut nu va trebui sa moara langa noi”.
Javier Marias
“Atunci , ce facem?
Sa nu facem nimic. E mai prudent.
S-astept, am intai sa vedem ce-o sa ne spuna el.
…. Mai bine sa stim sigur mai intai.
Pe de alta parte , poate c-am face mai bine dac-am bate fierul pana nu ingheata.
Sunt curios sa stiu ce-o sa ne spuna. Asta nu ne angajeaza la nimic.
De fapt, ce i-am cerut?
Nu erai acolo?
N-am fost atent…
Ma rog… nimic precis
Un fel de rugaminte
Chiar asa
O cerere vaga
Si el ce-a raspuns?
C-o sa vada
Ca nu poate sa promita nimic
Ca trebuie sa se mai gandeasca
Cu mintea odihnita
Sa-si consulte familia
Prietenii
Agentii
Corespondetii
Registrele
Contul din banca
Inaine de-a se pronunta
E si normal..
Nu-i asa?
Asa mi se pare..
Si mie la fel..
Si eu?
Poftim?
Care e rolul meu in toate astea?
Rolul tau?
Nu te pripi…”
Beckett. Godot.
You, yourself?
I, myself?
Or… we ourselves?
Pentru EL
Numele meu este Olivia Bonamy si sunt o mincinoasa!
Mã scufund zilnic în depresia
acestui lac…
Neinteleasa de cei din jurul meu
Am o Minte fara de inima… si o inima fara suflet
Dezamãgitor, nu credeti?
Acum, apropie-te, fata frumoasa!
Vreau sa ma adancesc în splendoarea ochilor tai!
Sa-ti sarut buzele rosii precum sangele!
Numai noi doua
, ne întelegem…
“Exista o poveste despre un povestitor care era de bun la spus povesti, ca orice povestea devenea real.
Ce ar putea fi o putere extraordinara ?
Iar bardul acesta, si-a creat o lume numai a lui…
S-a imaginat regele unui castel, cu o frumoasã printesã în bratele sale…
Chestie de genul:
“toate bune si frumoase!”
Iar într-o zi se trezeste, se uita împrejur…isi saruta printesa pe obraz, ..si pleaca!
Unde?
Nu stim…
Chiar daca viata lui acolo era perfectã, prea perfecta…
Traia cu impresia ca locul lui nu-i acolo …”
Iar acum… strabate singur drumul destinului sau….
Care a devenit necrutator cu bietul rege
Caci ce i-a trebuit acestui om sa plece ?
Cand avea tot ceea ce isi dorea…
Pedeapsa sa este sa-si suporte propriul destin
Intrebarea este, cand se va sinucide ?
Invingerea destinului…
Vous qui le soir vous endormez
En étant certain d’être aimés
Ici, on n’est sûr de personne
Bienvenue…
Vizionare placuta!
Tu esti … unde?
Unde esti? Hai ca e banal… s-a banalizat totul. Tu, care cu cele mai ciudate vorbe reuseai sa-mi captezi atentia, te-ai banalizat. Eu, care in inocenta mea reuseam sa te surprind chiar si in cele mai nepotrivite momente… m-am stins. Ah… noi… care prin cele mai simple gesturi reuseam sa ne intelegem… ne-am indepartat. Zi dupa zi, noapte dupa noapte … nu mai existam. Voi, ceilalti, care ne-ati vazut, va fac responsabili ! De ce nu ne-ati spus reversul neobisnuit al acestor lucruri care in banalitatea lor ne faceau fericiti ?
Sunt trista… cea ma mare pedeapsa a mea o car acum pe umeri. Nici ranile cauzate de pierderea constiintei nu ma pot face sa ma intorc. Intoarcerea este imposibila ! Ce pedeapsa ! Sa ajungi sa te suporti toata viata… cel mai greu lucru cu putinta este sa accepti ca nu te mai poti intoarce. Ce regret ! Sa trebuiasca sa mergi inainte cand gandurile iti stau la trecut. Ce neputinta! Sa vrei sa te intorci si sa nu poti din cauza timpului care are o singura directie…inainte… inainte, si daca vreau inapoi? Ce e inainte?
Nu pot sa traiesc cu mine, dar mi-e greu si fara mine si cu mine. Cu tine cum e? Tu poti sa traiesti cu tine? Dar fara… mine?
Ma ascund … in spatele unei masti triste. Ideea de a nu fi facut nimic ma infioara. Mi-e greu… sa spun… adevarul. Sau adevarul nu poate fi spus? Ce nenorocire! Sa vrei sa spui adevarul si sa nu poti… Nu pot pentru ca nu exista cuvinte pentru adevarul meu! Ti l-as putea spune, insa ar suna atat de ciudat cu aceste cuvinte partiale pe care le-as folosi incat nu ai intelege nimic. Mai bine ti-as arata. Da, poate acest lucru ar ajuta!
Dar daca nu o sa intelegi?
Delia.
A se intelege “varza” cu sens figurat … amestec, buchet de nimicuri intr-un cuvant o varza. Varza ma simt, varza e totul … adunati niste sentimente confuze, niste plictiseala, putin oboseala enervanta, cateva responsabilitati, in loc de sare puneti niste dezamagiri si iese o varza draguta de culoarea mov. Amestecul asta ma imbata in loc sa ma dea cu capul de pragul de sus… ca de… nu l-am vazut pe cel de jos… e curios… viata asta nu ma invata nimic.
Inutil totul… din nou. La dracu cu totul!
Mersi.
Il y a seulement une notion de temps .. parce que tous les bêtises du monde se passent. Attendre… toujours attendre… quoi ? Je vis ma vie…. avec désire … désire de faire quelque chose magnifique, il y vient un jour quand je pourrai dire … j’ai changé le (un) concept. Toutefois, l’essentiel c’est d’essayer, alors… tu ne pourras jamais parler de l’imprévu. Aussi avec les mésaventures … plutôt les vivre, ou mieux le dépassement ? Je ne suis pas d’accord ! Surtout les délais devons être évitées, vivre – les, meilleur… !
L’ habituée me plaît ! Elle fait part dès vie .. je me sens plus en certitude … à l’ abri … il semble avec des ailes qui me couvrent quand le temps fait froid… Tout les choses sont simples .. il doit seulement toucher … la main du destin ? 
Incerc sa-mi imaginez o lume ideal –tipica in care toti indivizii ar ( putea) avea chef sa munceasca, cum ar arata ? Uauu … n-as vedea masini la 2 dimineata pe magheru sau in intersectia cu balcescu, n-as mai vedea coji de seminte proaspat linse si aruncate pe jos, lipite parca de trotuarul racoros al drumul spre romana. Dar … as vedea fetele cu chef nebunatic care abia asteapta sa scoata si ultimul leu din buzunarul stang de la spate… deci nu e bine. Reincercam…
Decat sa pun intrebarea stupida “de ce ar deschide cineva un magazin cu seminte fix pe magheru ? ” cand stiu ca raspunsul se afla la cativa metri de mine ? ” Pentru ca se cumpara”. Rectific… imi imaginez o lume in care majoritatea indivizilor ar lucra. Ce binee !! N-as mai fi catalogata drept “nebuna” care vrea sa munceasca vineri la ora 16 cand deja toata lumea nu stie pe unde sa iasa mai repede din cladire si nici nu mi s-ar mai spune « chill » atunci cand vreau sa invat sambata seara. A innebunit lupul ? asta e explicatia !… Dar nu pot sa-mi scot din minte aceasta lume ideala, oare cum ar fi daca ar fi … ?
Dialog :
Hey… tu nu apartii acestei lumi, de ce sa muncesti ?
Nu observi ca nimeni nu munceste, tu esti impotriva acestor timpuri ?
Timpul te orienteaza, nu tu pe el, daca nu o sa-ti revii o sa fii doborata la pamant.
Accepta realitatea, fii ca noi, nu trai in afara noastra.
Raspuns :
Merita incercat ! sa nu fiu ca voi…
Concluzii:
Sa fiu eu, e cel mai bine !
Una dintre poeziile mele preferate scrisa de Emily Dickinson:
Imn inchinat mortii… teribil!
Because I could not stop for Death,
He kindly stopped for me;
The carriage held but just ourselves
And Immortality.
We slowly drove, he knew no haste,
And I had put away
My labour, and my leisure too,
For his civility.
We passed the school where children played,
Their lessons scarcely done;
We passed the fields of gazing grain,
We passed the setting sun.
We paused before a house that seemed
A swelling of the ground;
The roof was scarcely visible,
The cornice but a mound.
Since then ’tis centuries; but each
Feels shorter than the day
I first surmised the horses’ heads
Were toward eternity.
Intamplarea a facut sa reaud aceasta piesa aseara,
Si pentru ca sunt o incurabila fana a slagarelor romanesti,
Haideti sa spunem … ( Poti cu un vis sa te aproprii de soare ? )
Ded: magic fm asta..
Ded: ma tampeste
beornot: de ce?
Ded : muzica de taiat vene…
Ded: de ex
beornot : eu caut materiale pentru marginean
beornot : eu ascult house
Ded : eu asc muzica sinucigasa
Ded: )
beornot : pai actioneaza!
beornot : ce mai astepti?
Ded : stai sa termin proiectul la badescu
Ded: =))
beornot: e bun…
beornot : nu prinzi examenul la luana..
Ded: imi las doar 2 restante postmortem … ))
Acum cateva saptamani, am avut ocazia deosebita de a cunoaste acesti doi oameni minunati care mi-au umplut sufletul de bucurie.
Inca odata… adevarata esenta a vietii se afla in aceste lucruri simple si nesemnificative .. da .. adica exact acele lucruri pe care nu le vedem, sau peste care trecem fara macar sa aruncam o privire.
Mare virtute e sa fii sarac…
Tot respectul pentru acesti oameni pe care ii iubesc din tot sufletul,
Fratii Petreus din Maramures
Stiti vorba aia’ valabila mai ales de 1 mai muncitoresc cand iti intrebi prietenii : unde te pretreci de 1 mai? Si ti se raspunde cu sictir si voce stinsa… noi sarbatorim prin munca… ( a se intelege ca vorbesc despre multinationale – febletele mele), dealtfel ce raspuns mai surprinzator ca acesta ? EU am devenit ( in mod revoltator) serioasa! Asemeni unui soricel care isi petrece majoritatea timpului prin biblioteci, eu ( tocmai eu), imi petrec timpul in lumea cartilor, internetului, rapoartelor, analizelor uitand sa rad, sa ma plimb, sa mananc, sa beau … uitand sa socializez! ce dezastru pentru un sociolog la inceput de drum sa se inchida in apartamentul lui de la etajul 10 si sa priveasca lumea lui de la geam, analizand actiunea sociala doar prin prisma unei iluzii si aparente ce i se ofera la o aruncatura de privire.
Am un exemplu concludent de inchidere in sine si luare prea in serios a studiului:
A: un actor grabit pe nume Delia
D: nu stiu cum sa ma fofilez maine la munca
D: sa nu ma duc…
C: ce facem? vreau la mare !!!
A: gata, eu ma retrag din conferinta…ma striga nebunaticul de Selznick !
C: te imbolnavesti
D: uuu nebunatico …
A: eu nu ma duc… si asa nu imi dau concediu cand vreau eu…
A: buhahah
A: nu stiti voi de selznick !
C: sa te duci
D: H@H@H@
C: sa nu stai
A: ce fiori provoaca cu textul lui …
D: normal ca nu-l stim cum il stii tu
A: ti-o iei !
C: ….eu cred ca ma bag la ostrom vreau si eu … senzatii tari !!
D: ma gandeam ca eu…
D: eu m-as baga la altceva..
C: la ce> ?
D: dar nu va spun
A: eu stiu!
C: stiu asta e partea proasta
C: hai ca ne ti in suspans
D: cartea mea din fata despre indicatori sociali e mai mult decat satisfacatoare
D: )
A: da sigur
C: cred ca suntem prea obositi sa reactionam rational APELEZ LA CALM !
C: LA RATIUNE
C: va rog !
A: deci la … Parsons!
C: Parsons a emigrat
D: Parsons sa-si dea o palma
A: suntem cu probleme
C: eu cred ca are mana amortita…
A: D are porniri sado-maso!
A: i-a amortit de la scris?
D: “scrie” de secole incotinuu!
Morala: nu faceti combinatii intre studiu, sex, dorinte si alte porniri care mai de care mai animalice pentru ca risti sa te joci cu memoria unui om mort si ingropat de 2 secole. Mai multa disciplina nu v-ar strica !!
PS. Nu stiu de unde am avut timp sa scriu aberatia asta…
De ce nu am luat-o pe alt drum sa scap de ochii tai ? 
Cum sa-ti explic ca pentru un sarut mi-as da lumea peste cap?
Cum sa-ti explic ca nu exista cuvinte pentru ceea ce simt ?
Cum sa-ti explic ca vreau sa dorm in bratele tale?
Cum sa-ti explic ca noaptea e o tortura fara tine?
Cum sa-ti explic ca ard pe dinauntru cand te vad ?
Cum sa-ti explic ca prin simpla prezenta ma faci fericita?
Cum sa-ti explic ca vreau sa te iubesc?
Cum sa-ti explic… n-ai intelege… ce prin cuvinte nu se poate spune? Am cautat metafore, conotatii, sensuri figurate si tot nu-mi gasesc cuvintele, oare chiar adevaratele cuvinte de dragoste nu se rostesc ?
Sa fie oare asta?
E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine,
decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti
într-o îmbrăţişare mereu dureroasă,
minunată mereu.
Să stăm de vorbă,
să vorbim,
să spunem cuvinte lungi, sticloase,
ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus,
şi izbeşte-mi tâmpla de stele,
până când lumea mea prelungă
şi în nesfârşire se face coloană
sau altceva mult mai înalt
şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite,
lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă în înfrigurata,
neasemuită luptă a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
Nichita Stanescu
A se citi impreuna cu melodia.
mersi
Greu mai gasesti timp in ziua de astazi. Altadata se consuma mai greu, gaseai pe toate drumurile, era ieftin, de buna calitate si placut! Astazi, a devenit pretios, scump, greu de gasit si de proasta calitate
Se intampla lucruri ciudate, timpul nu mai e ce a fost, ce se intampla pana la urma cu el? A fost speriat de valurile modernitatii ? L-a ametit tranzitia ? A devenit melancolic ?
Timpul pare ca se ascunde undeva intr-o camaruta intunecata, ferecat si la adapost de toate lumea. Toti il cauta, putini stiu unde e…
Eu am aflat din pura intamplare unde se ascunde, dintr-o conjunctura favorabila, am descoperit unde isi duce veacul micutul timp.
Bineinteles ca nu-i voi dezvalui adresa, voi alege sa fiu egoista de data asta, insa pot sa va spun ca se afla acolo unde nici cu gandul nu va duceti.
Cautati prin apropiere, in general multe lucruri se afla alaturi, iar noi (sofisticati din fire) cautam departe ceea ce e doarla o intindere de mana..
Ce ar fi de facut? Intindeti mana si apucati !
D.
A.C.
25 iunie 2009
In my deepest despair
Will you still care?
Will you be there?
In my trials
And my tribulations
Through our doubts
And frustrations
In my violence
In my turbulence
Through my fear
And my confessions
In my anguish and my pain
Through my joy and my sorrow
In the promise of another tomorrow
I’ll never let you part
For you’re always in my heart”
1958- 2009
25 iunie 2009
Cred totusi ca sunt geniala. Adica de ce sa nu fiu? Cum spunea Noica, 1 % inspiratie, 99% transpiratie, cum se descopera genialitatea? Din cei 22 de milioane de romani din ceasul de fata, se afla 22 de tineri, adica unul la un milion cu inzestrare absolut exceptionala. Cum aflam care sunt cei 22 de tineri? Pai … cei mai curajosi si intelepti tineri sa faca un pas in fata. Eu fac un pas… candidatul la genialitate este invitat sa transpire. La inceput pe degraba … pe urma pentru putin. Ceva voci spun sa nu ma indepartez prea mult de mal, asta daca vreau sa-mi fie bine. Intervin incetul cu incetul oameni care imi pun piedica, oameni reci care incearca sa ma inghete si oameni care ma fac sa renunt. Eu totusi raman pe loc, nu ma duc in larg dar nici nu revin spre mal. Daca ar avea doua perechi de lanturi ar incerca cu tot dinatinsul sa ma opreasca asemeni unui vapor caruia ii arunci ancora in larg. Am un vis.. unul mare… acela de a lasa ceva atunci cand nu o sa mai fiu, un nume pe o scandura, un vers intr-o carte prafuita, o vorba pe un blog nefrecventat de nimeni. Vreau sa se uite cineva si sa-si aduca aminte de mine, ignoranta oamenilor reci, nu vreau sa trec …
Daca ar exista macar un om, sa se uite macar intr-o singura secunda…. Daca ar exista un singur om care detine puterea de a vedea … ceea ce altii in ani de privit nu reusesc …
” Dar antrenorul este din alt aluat, indragind si el, ca un parinte, pe tanar, ii spune: ” Arunca-te in larg, n-ai sa te ineci”. Ai stat prea mult pe margine ai ai vazut oameni innecandu-se din pur egoism, tu indrazneste si arunca-te!
Casatoria poate fi o institutie arhaica si opresiva sau poate fi cel ma divin lucru care i se poate intampla unei fiinte umane. Casatoria ar fi trebuit sa fie abolita acum multi ani in urma sau casatoria ar trebuie sa se reinventeze pe sine. Numai cei slabi si fara educatie pot savura din decenta mancare numita iubire. Niciodata nu te satura, dar nici nu te omoara, te face sa te simti la adapost si important dar in final te face dependent si fragil. Iubirea te poate inalta pe culmile cele mai radiante sau te poate face mic in cele mai adanci infernuri. Ce este iubire? Numai oamenii obisnuiti … sau numai cei mai nobili pot avea parte de o iubire nebuna vesnica? Care este legatura intre destin si iubire …poate fi si destin fara iubire sau iubire fara destin ? Atunci cand doi oameni se intalnesc, se iubesc … se produce parca o noua oranduire, toate particulele se reconfigureaza pentru ei, destinul se muleaza pentru a oferi acestor doi oameni spatiul si timpul pentru a trai … impreuna..
Toti avem o soarta trista, alminteri fugim dupa iubire, mergem in zig-zag pentru a fi fericiti, ne fixam capetele precum floarea soarelului pentru a gasi … ce? Suntem intr-o vesnica alergatura dupa fericire, cand o gasim ii dam drumul, apoi regretam, ne intoarcem, revenim … cautam… prindem alta … formam puzzelul.. in zadar! Viitorul e unul singur .. se poate schimba doar daca gandim. Viitorul unui cap sucit este trist, pe cand viitorul unui intelept va fi intotdeauna stralucitor!
E o intamplare ca ma aflu aici, de aceea caut si caut si caut in toate ascunzisurile pamantului … imi apari in vise, stiu cum arati … nu te mai ascunde om bun! Nu stiu ce e bine pentru mine, dar stiu ce e bine pentru tine, oare este de folos? Nu stiu cum arata destinul meu, dar daca destinul meu vine odata cu tine, de ce nu ma ajuti ? Nu esti un om egoist, esti cel mai tandru si deosebit om de pe pamant !
Viitorul se poate schimba …
O palarie, o bricheta, doua perechi de ochelari, doua carti, niste scoici, un glob, o veioza, doua posete, bilete de tren, un ursulet, o placa, o pereche de papuci, o punga, o cana de cafea, struguri, un sac cu nisip, o cutie de bijuterii, doua cadouri, trandafiri ofiliti, o masca, un cos de gunoi, o cruciulita, trei felicitari, un creion, o curea, o sticla cu apa, un spray cu apa, o oglinda, o crema de maini cu trandafiri, foi albe, un calendar, o oferta rds, o lumanare cu sclipici, un snur, o brosa, un porc, un aparat de fotografiat si un pix mov aruncat pe jos.
Plus ceilalti … (cartea)
Am inceput sa caut vinovati. Vinovatii pentru stadiul in care ma scald. Hey…tu esti cumva vinovatul pentru care … ? NU! Nu esti tu… eu sunt… EU? Eu…mai bine tu… sau voi… sunteti mai multi.
Nu mai stiu daca eu sau tu, dar sigur tu esti vinovat. Iar cred ca esti doar un biet nenorocit. De ce nu am ocolit locul in care erai ?? Acum nu ai mai fi vinovat, ai fi trait linistit printr-o insula exotica impreuna cu a ta nenorocire. Nu te saturi din a ma cunoaste, mai mult si mai mult ceri in fiecare zi.
Inca un neinteles care pretinde a face din nimic un alt nimic mai putin nimic decat primul. In final tot nimic e.
De ce totul sau nimic? Iata o intrebare care ma macina! Nu vreau totul tau, dar nici nimicul! Privesc pe campii, cad intr-o mare de vise, imaginea ta e neclintita. Ploua. Tu acolo. E ca un cerc, tot ce pleaca se intoarce inapoi in acelasi loc de unde a plecat, nimic se schimba, e groaznic! Traire imposibila ce am devenit visand in acelasi ritm si loc. Incerc si da… trebuie… sa schimb, ma voi opune lumii si destinului pentru ca nu vreau sa ma mai intorc in acelasi loc. Inutilitate umana si greseala a naturii voi disparea precum fumul unei tigari prost aprinse in vantul ticsit al orasului.
Am totul dar la ce-mi foloseste?
Infidela din fire, traiesc in doua parti egale si ma plimb de la o idee la alta incercand o impacare parca cu sinele meu care nu se mai potoleste din alergare.
Oboseala psihica, vreau sa stau pe loc, acum, si sa gasesc un sens acestei trairi nebune ce se perinda prin minte.
Unde iti este locul?
Dragostea ia timp, prea mult timp. Te poti indragosti doar in timp, dragoste la prima vedere? Da, cred ca o sa contrazic putin motto-ul blogului meu de saptamana aceasta, insa e o mare minciuna (recunosc). Nu pot sa scap de timp, etapele le-as arde dintr-o singura incercare, fie ea stangace insa ce e just nu poate fi trecut cu vederea. Devin iar serioasa, “nenorocirea lumii”, cum spunea Paleologu. Sunt om care distruge ” sansele mari ale miracolului, frumusetii si genialitatii”, ma ghidez exclusiv dupa probabilitati si ecuatii fara rezolvare.
Exista un indemn “Hai sa fim seriosi !” ..”Serios, vrei sa fim seriosi? Cum e aia? Dumneata chiar esti serios cand recomanzi asta? E un lucru de o mare obraznicie, inseamna ca vrei sa reduci totul la o formula care prezinta incredere. N-am pofta de aceasta incredere! “. Devin patetica, seriozitatea asta ma trimite la dracu de fiecare data! Am tot fost la dracu, mai du-te si tu!
Foarte interesant.. cum e sa fii si serios si la dracu? Ce asociere de cuvinte… dracul o fi serios? Hai ca pot incepe “serios” a gandi in procente si curbe care de care mai rotunjite, pot programa fiecare zambet si lacrima, ce poate fi mai satisfacator? Robot al societatii, sau marioneta la teatru vreau sa fiu de data asta, tot cu “seriozitate” voi tine piept acestei dorinte launtrice.
Nu cred ca e bine ce fac… dar… daca….hai mai bine nu…hai sa da…poate fi… doar daca…STOP. Hai ca nu ma mai intereseaza, cuvinte fara sens ce-mi vin acum in minte, indoieli zadarnice care oricum trec fara sa le simt, ce poate fi mai “serios” decat atat? Sa stai sa gandesti la nesfarsit un posibil inceput care oricum e regretabil si fara sens?
Distrug orice urma de neseriozitate prezenta vreodata in mine, acum ca nu-mi mai bat capul, e momentul sa renunt. Iau trandafirii ofiliti si sacul meu cu nisip care altadata ma ajuta si ma refugiez in lumea care imi place. Apropo, stiai? Mi-am mai luat o masca, e galbena … si am de gand sa o port pe strada, peste tot. Nu ghicesti de ce? E simplu… de la masca neagra de altadata … voi trece la aceasta, galbena pentru ca se confunda cu parul meu iar lumea nu o sa-si dea seama ca o port.
Ma simt bine, prea bine cu ea… voi pune chiar si cercei mei concentrici in culorile curcubeului, tot pentru a da dovada de optimism. Alminteri… voi purta si bluza mea rosie, crosetata, pentru a parea indragostita. Si sa nu uit.. ma voi incalta cu balerinii mei rozi, pentru a putea merge pe varfuri sa trec neobservata…
Recapituland: seriozitate, probabilitati, dragostea in varsta, masca galbena, cercei colorati, balerini roz + dezinteres, ma vor face ceva mai fericita fiinta de pe pamant.
Va invit la rascoala simturilor estetice.
Sa ciocnim un pahar de optimism si cu cei din cultura saraciei …
Noroc!
Marriage and hanging go by destiny…
“Nu sunt decat nenorocirea acestei lumi bizare”
A existat odata o fata, nu prea inteligenta din fire, adaptabilitatea la plagiat acumuland-o odata cu inaintarea in varsta. Nu era frumoasa, dar nici urata, avea doar o privire de ” ia-ma acasa boule” si obisnuia sa -si arate posteriorul ori de cate ori avea ocazia in fata aparatului de fotografiat. Se spunea despre ea ca studia arhitectura, insa pasiunea ei era designul interior, floricelele roz si usuletii de plus. Ea credea ca este cea mai frumoasa … insa oglinda ii arata mereu contrariul si nevrand sa mai suporte aceste injoseli, se hotaraste sa-si creeze un blog in care incearca din raspunteri sa demonstreze ca “poate”.
Specie incadrata in descrierea “pitipoancei de companie”, cu cateva poze lipite in nuante de roz si alb si cu cateva ganduri furate din prezentul blog, fata noastra isi da si ultimul neuron pentru a crea:
Insasi ea este o utopia a naturii.
PS. Ai aflat pana la urma ce inseamna desormais?
“Only the spirit of rebellion craves for happiness in this life. What right have we human beings to happiness?” |
| Henrik Ibsen “Ghosts” |
Daca tot e vacanta … profitand de timpul liber si scurt pe care il am la dispozitie, am inceput sa scormon prin blogurile sociologilor americani. De … la ei sociologia ( parerea mea) se scrie si se face cu totul alt sens decat la noi, vorbind aici despre meseria de sociolog, pe care ei nu ezita sa o omagieze de fiecare data cand au ocazia. Asadar, gasesc, total intamplator un “call for ideas” for “twitter as a communication tool and its implications for scientifical uses”, la prima vedere o super interesanta tema pentru dizertatie, dar corecta? Pentru moment ne gandim… carui segment din populatie se adreseaza Twitter-ul? Cati oameni folosesc frecvent acest site? E posibil sa cadem intr-o eroare daca alegem sa facem o analiza numai pe utilizatorii twitter. Apoi… este twitter un fenomen sociologic? Poate un trend, o moda … care se poarta astazi in randul celor care utilizeaza site-uri gen facebook, linkedin etc. : intrarea in “normalitate” , in randul lumii, exista si un spirit de turma daca vreti, care face victime dupa victime, putem acest lucru sa-l incadram in categoria “trebuie facut”. Cred ca o analiza psihologica ar fi ceva mai potrivita, plus un profil al utilizatorului twitter.
Cred daca ar exista la noi in Romania o astfel de dezbatere, fara a cadea intr-o extema, pot spune ca ne-ar depasi cu mult, plus si datorita numarului restrans de utilizatori twitter, nu am avea pe cine sa ne aplicam intrebarile…
Sursa:
http://sociologically.net/
Lupta ideilor
La indrumarea viitoarei socioloage Andreea, iata chestionarul:
1. Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pag. 18 si scrieti al 4-lea rand:
“…despre care eu n-am vorbit mult sau cand am facut-o, am incercat s-o fac cu umor..” [ citez din Paleologu "Brevier pentru pastrarea clipelor" ]
2. Fara sa verificati, cat e ora?
15.20
3. Verificati
15.23
4. Cum sunteti imbracat(a)?
Pijama party ))
5. Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
La blogul tau
6. Ce zgomot auziti, in afara de cel al calculatorului?
Guerillaaaa
7. Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?
am iesit acum cateva zile cu Raluca in Mon D’art
8. Ce-ati visat ieri noapte?
ca erau multi copii in camera mea si eu tipam la ei sa iasa afara :d
9. Cand ati ras ultima data?
Cum rad eu … de vreo 2 saptamani, dar asa zambete … de azi dimineata
10. Ce aveti pe peretii incaperii in care sunteti?
absolut nimic, mama nu m-a lasat sa-mi pun mascutele
11. Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?
o barca cu motor
12. Care este ultimul film pe care l-ati vazut?
“He’s not just into you” … si da… nu sunt de acord !!!!
13. Ati vazut ceva neobisnuit azi?
rien
14. Ce parere aveti despre acest chestionar?
Te-ai gandit mult?
15. Spuneti-ne ceva ce noi nu stim inca.
intentionez sa ma fac spioana )
16. Care ar fi prenumele copilului vostru, daca ar fi o fetita?
“Al vostru? ” … daca ar fi… Dalia ? :p
17. Si daca ar fi vorba de baiat?
Sa se gandeasca “el”
18. V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?
Sa locuiesc, da .. poate un an, doi
19. Ce-ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intrati pe portile Raiului?
Bine te-am regasit!
20. Daca ati putea schimba ceva in lume, in afara de politica, ce ati schimba?
Ceea ce ma framanta deja de foarte multa vreme…1. Sa-si vada lumea de viata lor si sa nu se mai interese de a altora si 2. As lua toti barbatii din Romania si i-as duce in Congo, iar pe cei din Congo, i-as aduce aici
21. Va place sa dansati?
Music is my lifeee
22. George Bush?
Da… de ce nu? A venit in Romanica, a stat la Neptun, why not?
23. Ce-ati vazut la televizor ultima data?
O emisiunea despre reforma din educatie Andronescu vs Miclea
24. Care sunt acele 4 persoane care ar trebui sa primeasca acest chestionar?
W.R.
Dupa cum bine se vede si din scriiturile mele si in care am fost deseori laudata de cunoscuti (iar acum chiar mi se spune ca sunt cu adevarat minunata- alta poveste asta) dintotdeana am intrat in contradictie cu normele care mi s-au impus. In liceu nu ma multumeam niciodata cu putin, am avut ambitia de a fi cea mai buna, mai tarziu in facultate am vrut sa ating culmile cele mai inalte, reusind in cele din urma sa fac ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. Reflectez .. si imi dau seama ca tot ce mi-am propus, am realizat, poate chiar Dumnezeu mi-a dat mai multe decat mi-am dorit la un moment dat si multumesc pentru asta!
Recunosc, dintotdeauna am facut numai ce am vrut, nu am ascultat de nimeni, poate nici de vocea interioara. M-am ghidat dupa dorinte, impulsuri si clipe pentru a ajunge la satisfactia … de a simti cu adevarat ca traiesc. Nu obosesc niciodata si nici nu am liniste sa stau intr-un loc. Vreau sa cunosc! Ok… stiu ca am o fire spontana si stiu ca barbatii au iubit chestia asta la mine, chiar daca unii m-am ocolit cu mare grija tot pentru a nu le fi afectata personalitatea. Acum, avansez foarte repede, nu ma mai uit in urma, sunt pornita spre succes si nu ma voi opri decat atunci cand o sa simt ca Australia imi este mult prea prietenoasa.
Mai ales ca personalitatea mea indreptata exclusiv spre visare si studiu m-a pus intr-o mare antiteza cu plictisul, ipocrizia si nedreptatile.
Je ne sais comment les autres sont, mais je pense en moi quand ….
D
D’abord, il y a… une lettre, s’appelle D, c’est la quatrième lettre de l’alphabet et la plus docile. Pensez-vous à cela .. « doux » ou « deux », comment vous appelez ? D signifie pour moi le destin et la désolation en même temps l’harmonie avec le ciel et le terrain. Alors, nous avons « désormais » , l’avenir pour moi peut avoir une seule chemin, dorénavant – les portes seront désormais fermées après … ? D, écoute-moi ! La solitude d’un vis, tu ne seras jamais seul, tu trouvera le C ou le E ou même le A, qui ne restera longtemps de côté . J’aime mon nom, le divin et ton dessin. C’est trop simple ! Ne partes pas trop loin, je te prie … mais si …tu peut me porter avec toi !
Un autre D.
Cu rucsacul in spate am plecat la explorat, dorim sa vedem Buda, Pesta si Viena. Dorim sa observam comportamente, moravuri si obiceiuri. Vrem cu tot dinatinsul sa cunoastem lume noua si locuri pana acum necunoscute. Poate avem noroc si de niste placinte proaspete … cine stie…
Toate bune, omule!
D.
In serile ploioase din septembrie, in pragul inceperii scolii, imi aduc aminte adesea … de cum era … adica de cum eram. Nu prea diferita de acum, da parca mai ratacita si/ sau mai indragostita de viata aveam teluri inalte si sperante . Nu intelegeam de ce oamenii sunt asa cum sunt, nu le intelegeam stilul anosm de a-si trai viata, nici acum nu inteleg, de unde atata suferinta in privirile oamenilor? Am uitat sa zambim sau suntem un popor trist ? Am intalnit si oameni fericiti … care iti zambesc pe strada, care te ajuta daca te impiedici sau care iti ofera un umar pe care sa plangi, dar nu aici. De ce-ul ma obliga sa dau explicatii pe care nu doresc sa le expun, nici macar aici. Intotdeauna am evitat sa intervin in viata mea cu metodele de investigatie pe care le-am invatat vrand, nevrand in anii mei de studiu. Am incetat in a mai avea asteptari de la oameni, insa nu am incetat in a spera, ca poate intr-o zi deosebita de primavara lumea asta, pana acum neinteleasa de mine, va deveni limpede si usor de deslusit.
Nu cred in destin, dar cred in intamplari. Odata ce am reusit sa ma pierd ca intr-un labirint pe strazile Vienei, incercand timp de 2 ore sa-mi dau seama unde sunt si cum am ajuns acolo, ma gandesc ca asemeni ei si viata imi va rezerva intamplari care mai de care mai surprinzatoare pentru a putea striga: viata mea este captivanta, nu vrei sa iei si tu parte la acest spectacol? Invitatia nu e deschisa decat pentru o singura persoana.
Ce utopie! Vise si oameni pe aceeasi scena cu un decor mereu schimbator! Oare? Iti este menit un singur destin care pe frunte iti e scris, iei mana si iti conduci viata asa cum ai apuca o roaba de cele doua manere ? Prea simplu de inteles pentru un om sofisticat si prea greu de digerat pentru un suflet pierdut.
Frumusete ? Pentru ce … aspectul se vinde totusi bine, la pret bun, dar daca cumparatorul e un idiot cu doua creiere, opera de arta sfarseste aruncata pe o bucata de mobila prost asortata din viloiul ridicat in 7 zile. La ce …. da, ne place frumosul, ii place ochiului ce-l priveste dar creierului ii displace si-l arunca in cutiuta neagra in numai doua secunde de la imprimarea ei pe retina. Se cheama subconstient, si va iesi la iveala cu prima ocazie cand cutia se va umple, e doar o notiune de timp pana cand vor crea un adevarat haos in mintea si corpul omului.
Lume, diferita mai esti!
Multi spun ca astazi a fost o veritabila zi proasta. N-as putea sa spun acelasi lucru … dar as indrazni sa adaug ca a fost putin, poate mi-as fi dorit, chiar daca pentru prima data, sa mai ramai … Bine, au trecut zile intregi si nopti pierdute, chiar si pentru cauze nobile, in care am uitat complet ce inseamna sa faci pe cineva fericit, poate la cu un simplu zambet sa faci ziua cuiva … mai frumoasa decat ar fi putut fi … fara tine.
Acum ca ne-am plimbat de mana printre stradutele stramte pot sa-ti spun ca-mi pare rau ca nu esti mai mult timp. Te uitai la mine cu ai tai ochi caprui si incercai sa-mi fii oglinda, prea insistent pentru o femeie careia nu-i place sa fie privita dar nu destul pentru o femeie care iubeste.
De data asta ai preferat sa ma lasi in drum cu speranta ca data viitoare ma vei lua din locul in care m-ai lasa si vom merge de mana amandoi mai departe. Si daca nu va fi asa? Iti vei asuma tu riscul pierderii persoanei dragi pentru un viitor inca incert?
Singurul avantaj intr-o zi incapatanata de vineri..
Singura, Singura, sunt singura …sunt singura … sunt singura…singura …. sunt singura…sunt singura singurica ! sunt singura singurica! sunt singura singurica! sunt singura singurica! Yeyyy !!!!
10x B !
Dupa o lunga perioada de singuratate, urmeaza in mod paradoxal o alta perioada, de non-singuratate. Podul mincinosilor iti spune ceva?
Uneori vreau sa cred ca nu inaintez in zadar in varsta, desi am trecut doar cu cativa ani peste 20, constiinta imi spune ca imbatranesc. Fiecare zi imi pare o aventura, viata insasi devine simpla, chiar daca inca mai scot samburii din boabele de struguri nu uit sa-i pun deoparte grupati langa celelalte boabe. Mi-a fost furat ceva luna trecuta, dar am capatat intelegere. Am pierdut un prieten, dar am castigat alti 10 (cu gandul ca ar fi putut fi 11). Resping idei dar culmea, le inteleg! Am descoperit ca-mi place sa calatoresc si sa vorbesc cu oamenii, incep sa ma aplec asupra problemelor lor si incerc sa le impartasesc din cunostiintele mele.
Sunt intrebata deseori cum imi traiesc viata. Mereu evit sa raspund, ba mai mult imi imaginez cum ar putea fi, dar nu spun adevarul. Niciodata nu spun adevarul, traiesc in aparente … ma tine pe linia de plutire. Unii ar spune ca sunt ipocrita, eu as raspunde doar ca ma iubesc. Cred ca sunt incapabila sa discut despre mine. Nu cunosc ceea ce sunt, dar mi-ar placea sa stiu cum esti tu, prin tine ma oglindesc, ma face mai puternica.
Cu toate astea, consider ca sunt inconjurata de niste persoane minunate care ma ajuta zi de zi. Multumesc lui M care ma determina sa ma redescopar in fiecare zi. Multumesc lui A. care imi readuce aminte cu fiecare ocazie de ce am ales schimbarea in loc de stabilitate. Multumesc B. pentru ca imi arati de ce nu trebuie sa devin ca ceilalti. Multumesc lui V. pentru ca traieste si imi pune zambetul pe buze de fiecare data. Multumesc A.l. pentru ca ai crezut in mine, pentru ca ma sprijini si ma sustini in ideile mele ciudate . Bineinteles, multumesc R. pentru irationalitatea cu care privesti viata.
Zilnic cu parere de rau constat ca oamenii ca mine se imputineaza, ori cei care mai sunt se zbat in a deveni ceea ce nu vor ajunga. Cu siguranta cand vor disparea toti eu nu voi mai fi aici. Nu pot lua viata asa cum imi vine, refuz sa cred ca nu exista decat o singura directie.
Am intalnit si oameni fericiti, dar nu aici.
Sambata dupa-amiaza. Bucuresti.
Putini stiu ca unele dintre interesele mele sunt indreptate exclusiv pe descoperirea vocatiei si pe legatura dintre aparenta si profesie. Mai exact: suntem ceea ce parem a fi ? Sau in ce masura profesia pe care o avem ne reprezinta ca si persoane in viata de zi cu zi?
Mai narcisisti din fire, eu si cu prietenul meu A. am pornit pe strazile Bucuresitului in cautarea adevarului despre profesiile noastre. Se stie, cel putin in ceea ce ne priveste, ca rareori ne dezvaluim profesiile, sau mai mult, putini isi dau seama de ceea ce studiem noi de fapt. Asteptarile nu au fost prea mari, constienti ca sunt sanse de 1% ca cineva sa ghiceasca exact ce profesie avem, am plecat cu gandul ca o sa fie cel putin o “excursie” distractiva.
Metodologia, imi permit sa spun, a fost corecta. Esantion pe grupe de varsta, in egala masura si barbati si femei, iar interviul relativ simplu: “Uitandu-va la noi doi, ce profesie credeti ca avem?” Repet, ne interesa strict legatura intre aparenta ( fizic) si profesia care ar fi trebuit sa o avem, in viziunea respondentului ( fiecare era liber sa spuna ceea ce-i vine in cap pornind de la noi).
Un singur om a nimerit in proportie de 80% profesia pe care o avem, este vorba despre un domn, vanzator, in varsta de aprox 80 ani care nu s-a gandit decat 2 secunde pana sa ne raspunda. Cel mai prost rezultat ? Vine din partea unui reprezentat de vanzari de la un sex shop de pe magheru ( era de asteptat )
Concluzii ? Majoritatea persoanelor care au fost intrebate despre profesia noastra au raspuns ca suntem birocrati, ca lucram la un birou ( clar), eventual cu un calculator in fata, munca de secretariat ori munca inrudita cu aceasta.
Au nimenit? Nu stiu ce sa raspund la intrebarea asta… tinand cont si eu si A. avem 2 ocupatii diferite, putem spune ca au nimerit-o pe cea mai putin importanta ( repet, ocupatia, nu profesia).
Impresii despre studiu? Eu, in aparenta, imbracata invers proportional cu o posibila profesie de birou, iar A. aducea mult a birocrat prin vestimentatia care o avea la momentul interviului. 1. Oamenii au fost influentati in mare masura de aspectul fizic al lui A., mai ales ca el a fost cel care a pus intrebarea, iar privirea era focalizata imediat asupra lui si abia dupa cateva secunde bune asupra mea 2. Modul de adresare a contat foarte mult, din tonul vocii relativ scazut, politicos si poate chiar calduros, persoanele au fost tentate sa raspunda ca avem o profesia care implica interactiunea cu oamenii. 3. Am vrut sa ne demonstram ca profesii ca ale noastre fie sunt rare, fie lumea nu stie de ele. Acest aspect ne-a fost confirmat si prin raspunsurile care ne-au fost date in functie de varsta: persoanele cu varsta peste 50 ani ne-au raspuns ca avem profesii clasice de tipul : contabil, inginer, avocat. Pe cand persoanele mai tinere intre 16-30 ani, pe langa faptul ca au ezitat mai mult sa ne raspunda, au fost tentati sa dea raspunsuri partiale de tipul: lucrati la un birou, la un calculator, fara a ne spune concret ca suntem birocrati, secretari, asistenti etc.
In the end… Am o vaga banuiala ca astazi, in Romania, in randul tinerilor s-a produs un mare haos intre ceea ce vor ei sa faca si ceea ce studiaza. Consider ca nu mai exista nici o legatura intre facultate, job actual si jobul din viitor. Inginerii lucreaza in departamente de marketing, resurse umane, absolventii de ASE lucreaza la firme de constructii, proiectare, televiziune etc. Chiar aseara, discutand cu un prieten, imi marturisea ca a facut 10 ani de muzica, a dat la Politehnica, a terminat facultatea si acum lucreaza in banca. Ce sanse are acest tanar sa se regaseasca pe viitor? Sau ce profesie putem spune ca are? Putin probabil sa dam un raspuns corect, ceea ce pot spune este ca avem mare nevoie de modele si de un sistem de invatamant centrat exclusiv pe interesul studentului si pe cariera lui.
D. si A.
Care este lucrul care iti va aduce aminte de ziua de azi?
Poza de pe diploma si ochii lui.
Ce ai descoperit astazi?
Vinetele prajite
Ce nu vei face in urmatoarea perioada ?
Nu ma voi apuca sa invat sociologie chineza
Zi un citat care sa descrie 28 septembrie 2009
Privirea lui parea sa nu aiba nici un rost, dar parea destul de concentrata. Desi nu exista niciun scop.
Ceva folositor pentru societate
Un consiliu al scolilor doctorale?
Ceva folositor pentru tine
Tinerii destepti nu raman in Romania
Ce nu te mai impresioneaza
Linguseala
Ce vei deveni cand vei fi mare
Inginer
Ce nu te astepti sa ti se intample astazi
Sa –mi atinga cineva parul
Prin ochelari sau nu ?
Clar, prin.
Je veux danser, ou même chanter, ou mieux dit, d’ aujour ‘hui je veux jouer. En quelques instants j’ai décidé que jouer peut être une fois périlleux, mais toutefois la meilleure expérience de ma vie. Alors j’ai besoin de quoi ? Un lieu, quelques personnes passionnés , une livre, un peu de temps et bien sur le metteur. Les spectateurs seront des beaux amis qui nous aiment beaucoup. Il manque la pièce, absurde s’il est possible , ou seulement philosophique, question important pour la morale des fin.
Toute cela étant servi dans une atmosphère éternelle, un beau vin depuis, et pourquoi non, en parlent des différents points de vues, vis-à-vis des la pièce.
Bonne vue !
Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare (UEFISCSU) oferă posibilitatea realizarii unui stagiu de internship în cadrul departamentului de comunicare; studentii vor avea oportunitatea sa participe in diferite faze ale activitatii de comunicare realizate in cadrul proiectelor strategice pentru învăţământul superior, sub indrumarea doamnei lector univ dr. Irina Stanciugelu si a echipei de coordonare.
Programul este flexibil astfel incat sa ofere studentilor posibilitate de a merge la cursuri. Programul de internship poate fi echivalat si cu perioada obligatorie de practica.
Pot aplica studentii din anul II si III universitar de studiu sau studentii la masterul de Comunicare si Relatii Publice.
Locurile sunt limitate; vor fi selectaţi 15 aplicanţi pe baza unei scrisori de intenţie.
Studenţii doritori vor trimite un mesaj doamnei Irina Stanciugelu pe adresa de email istanciugelu@comunicare.ro şi vor ataşa o scrisoare de intenţie.
Inscrierile se fac pana in data de 12 octombrie, cei selectati urmand a fi anuntati asupra rezultatului selectiei in 16 octombrie.
Detalii: www.comunicare.ro
Incepe prin a spune: Hei! Domnişoară, sunteţi frumoasă ca un vis. Aş putea să vă scot hainele, vă rog?
Continui: În primul an spui: “Dacă mă părăseşti, mă OMOR”. În al doilea an spui: “Dacă mă părăseşti, o să sufăr, dar o să-mi treacă”. În al treilea an spui: “Dacă mă părăseşti, desfac o sticlă de şampanie”.
In cele din urma: “Iubita mea, nu te-am inselat de placere. Te-am inselat pentru supravietuirea speciei.”
“Cand nevasta iti devine prietena, e cazul sa propui unei prietene sa iti devina nevasta. Cand imi place o fata, vreau sa ma indragostesc de ea,vreau s-o sarut. Cand o sarut, vreau sa ma culc cu ea. Cand ma culc cu ea, vreau sa traim impreuna intr-un apartament mobilat. Cand traim impreuna intr-un apartament mobilat, vreau sa ma insor cu ea.
Dupa ce ma insor cu ea, intalnesc o alta fata care imi place… In primul an cumperi mobila, in al doilea an muti mobila, in al treilea an imparti mobila.”
“De altfel, statisticile arată clar: o pasiune durează în medie 317,5 zile (mă întreb ce s-o fi petrecând în ultima jumătate de zi…)”
Suna incitant? Atunci va invit sa ne urmariti pas cu pas …. Momentan suntem 3, dar vom fi 4!
Se anunta a fi o experienta necesara, de neuitat si unica in felul ei
Morala? Happy end si da… dragostea nu poate dura 3 ani !!!!
Ce aducem nou? Impunere, dedublare, soc si multa pasiunee!!
Join us
Vladima
comentarii recente