Si iata !

Probabil timpul trece peste mine, fara a lasa insa urme adanci peste corpul meu, care pare totusi a-si reveni in fiecare zi! Din ce? Caci timpul imi confera libertate, stabilitate, viata si energie! Putere, e tot ceea ce vreau si simt ca detin din plin. Am scapat de gri-ul depresiv din fara ferestrelor mele ! Nu mai aud scartaitul vechiului lift care parea sugrumat cand cineva peste 90 de kg incerca sa patrunda in intimitatea-i. Fumul si cauciucurile indraznete par sa nu mai fie o problema si da … observ padurea !! Sunt fericita, as putea spune, exceptand reclama stridenta din fata mea, poate si faptul ca timpul meu liber s-a facut mic mic, tinandu-ma ocupata intr-o mare parte din el.
In clipa prezenta, putine lucruri par totusi a ma scarbi in mod veritabil si irecuperabil. Curios sau nu, revin la oamenii care nu se satura din a ma deranja din drumul meu drept si sigur care se arata la orizont. Privesc situatiile cu alti ochi, la care oamenii obisnuiti nu au acces. Intuitia imi spune ca lumea e nesimtita cu mine in pofida eforturilor mele de a indrepta oamenirea. Nu am asteptari sau nici regrete, un singur lucru cred ca-mi lipseste (la voi) … unde va este fiintelor umane bunul simt? Paradoxul bunul simt a lui Paleologu v-a contrariat- sau cel probabil este o utopia de care nici macar nu ati auzit ?
S-a intors josul in sus sau invers, oamenii au devenit nepasatori, primand doar interesele personale si pisandu-se pe convingerile si bunurile celorlalti. Apar cladiri si pitipoance peste noapte cu drepturi depline. Se trezesc sufletele ratacite pana acum ceva timp, cu pretentii de a stapani lumea.
Nimeni nu isi stie locul sau locurile nu mai exista ? Calcam pe cadavre, dam branci celor care urca si bagam in morminte pe cei care deja se afla pe pamant. Cuvintele nu fac 2 bani, intamplarile se petrec cu rapiditate de nu-ti mai dai seama acum ce ai trait cu 2 secunte in urma.
Imi pare rau, dar nu am de cand sa raman pasiva la acest spectacol regizat cu picioarele si jucat de amorul clipei. Regret, dar nimic din ce traiesc eu nu vi se cuvine voua, nu suntem egali si nici ne miscam in acelasi ritm.
E greu, nu-i asa?