Packed auditorium. Found that all be dreaming with open eyes. My students, all of them want to become officers for information. Live Bourne and his dexterity. But wait … here is the faculty of sociology, not academy information. Remember! ?
Category Archives: Cate ceva despre pateticii din noi…
Cu sperante prin Viena
Cu rucsacul in spate am plecat la explorat, dorim sa vedem Buda, Pesta si Viena. Dorim sa observam comportamente, moravuri si obiceiuri. Vrem cu tot dinatinsul sa cunoastem lume noua si locuri pana acum necunoscute. Poate avem noroc si de niste placinte proaspete … cine stie…
Toate bune, omule!
D.
Ce avem aici?
Lupta ideilor
La indrumarea viitoarei socioloage Andreea, iata chestionarul:
1. Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pag. 18 si scrieti al 4-lea rand:
“…despre care eu n-am vorbit mult sau cand am facut-o, am incercat s-o fac cu umor..” [ citez din Paleologu "Brevier pentru pastrarea clipelor" ]
2. Fara sa verificati, cat e ora?
15.20
3. Verificati
15.23
4. Cum sunteti imbracat(a)?
Pijama party 
))
5. Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
La blogul tau
6. Ce zgomot auziti, in afara de cel al calculatorului?
Guerillaaaa
7. Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?
am iesit acum cateva zile cu Raluca in Mon D’art
8. Ce-ati visat ieri noapte?
ca erau multi copii in camera mea si eu tipam la ei sa iasa afara :d
9. Cand ati ras ultima data?
Cum rad eu … de vreo 2 saptamani, dar asa zambete … de azi dimineata
10. Ce aveti pe peretii incaperii in care sunteti?
absolut nimic, mama nu m-a lasat sa-mi pun mascutele 
11. Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?
o barca cu motor
12. Care este ultimul film pe care l-ati vazut?
“He’s not just into you” … si da… nu sunt de acord !!!!
13. Ati vazut ceva neobisnuit azi?
rien
14. Ce parere aveti despre acest chestionar?
Te-ai gandit mult?
15. Spuneti-ne ceva ce noi nu stim inca.
intentionez sa ma fac spioana )
16. Care ar fi prenumele copilului vostru, daca ar fi o fetita?
“Al vostru? ” … daca ar fi… Dalia ? :p
17. Si daca ar fi vorba de baiat?
Sa se gandeasca “el”
18. V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?
Sa locuiesc, da .. poate un an, doi
19. Ce-ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intrati pe portile Raiului?
Bine te-am regasit!
20. Daca ati putea schimba ceva in lume, in afara de politica, ce ati schimba?
Ceea ce ma framanta deja de foarte multa vreme…1. Sa-si vada lumea de viata lor si sa nu se mai interese de a altora si 2. As lua toti barbatii din Romania si i-as duce in Congo, iar pe cei din Congo, i-as aduce aici
21. Va place sa dansati?
Music is my lifeee
22. George Bush?
Da… de ce nu? A venit in Romanica, a stat la Neptun, why not?
23. Ce-ati vazut la televizor ultima data?
O emisiunea despre reforma din educatie Andronescu vs Miclea
24. Care sunt acele 4 persoane care ar trebui sa primeasca acest chestionar?
W.R.
Ce mai fac pseudo-designerii…
A existat odata o fata, nu prea inteligenta din fire, adaptabilitatea la plagiat acumuland-o odata cu inaintarea in varsta. Nu era frumoasa, dar nici urata, avea doar o privire de ” ia-ma acasa boule” si obisnuia sa -si arate posteriorul ori de cate ori avea ocazia in fata aparatului de fotografiat. Se spunea despre ea ca studia arhitectura, insa pasiunea ei era designul interior, floricelele roz si usuletii de plus. Ea credea ca este cea mai frumoasa … insa oglinda ii arata mereu contrariul si nevrand sa mai suporte aceste injoseli, se hotaraste sa-si creeze un blog in care incearca din raspunteri sa demonstreze ca “poate”.
Specie incadrata in descrierea “pitipoancei de companie”, cu cateva poze lipite in nuante de roz si alb si cu cateva ganduri furate din prezentul blog, fata noastra isi da si ultimul neuron pentru a crea:
Insasi ea este o utopia a naturii.
http://utopiavietii.blogspot.com/
PS. Ai aflat pana la urma ce inseamna desormais?
Sarbatorim prin munca
Stiti vorba aia’ valabila mai ales de 1 mai muncitoresc cand iti intrebi prietenii : unde te pretreci de 1 mai? Si ti se raspunde cu sictir si voce stinsa… noi sarbatorim prin munca… ( a se intelege ca vorbesc despre multinationale – febletele mele), dealtfel ce raspuns mai surprinzator ca acesta ? EU am devenit ( in mod revoltator) serioasa! Asemeni unui soricel care isi petrece majoritatea timpului prin biblioteci, eu ( tocmai eu), imi petrec timpul in lumea cartilor, internetului, rapoartelor, analizelor uitand sa rad, sa ma plimb, sa mananc, sa beau … uitand sa socializez! ce dezastru pentru un sociolog la inceput de drum sa se inchida in apartamentul lui de la etajul 10 si sa priveasca lumea lui de la geam, analizand actiunea sociala doar prin prisma unei iluzii si aparente ce i se ofera la o aruncatura de privire.
Am un exemplu concludent de inchidere in sine si luare prea in serios a studiului:
A: un actor grabit pe nume Delia
D: nu stiu cum sa ma fofilez maine la munca
D: sa nu ma duc…
C: ce facem? vreau la mare !!!
A: gata, eu ma retrag din conferinta…ma striga nebunaticul de Selznick !
C: te imbolnavesti
D: uuu nebunatico …
A: eu nu ma duc… si asa nu imi dau concediu cand vreau eu…
A: buhahah
A: nu stiti voi de selznick !
C: sa te duci
D: H@H@H@
C: sa nu stai
A: ce fiori provoaca cu textul lui …
D: normal ca nu-l stim cum il stii tu
A: ti-o iei !
C: ….eu cred ca ma bag la ostrom vreau si eu … senzatii tari !!
D: ma gandeam ca eu…
D: eu m-as baga la altceva..
C: la ce> ?
D: dar nu va spun
A: eu stiu!
C: stiu asta e partea proasta
C: hai ca ne ti in suspans
D: cartea mea din fata despre indicatori sociali e mai mult decat satisfacatoare
D: )
A: da sigur
C: cred ca suntem prea obositi sa reactionam rational APELEZ LA CALM !
C: LA RATIUNE
C: va rog !
A: deci la … Parsons!
C: Parsons a emigrat
D: Parsons sa-si dea o palma
A: suntem cu probleme
C: eu cred ca are mana amortita…
A: D are porniri sado-maso!
A: i-a amortit de la scris?
D: “scrie” de secole incotinuu!
Morala: nu faceti combinatii intre studiu, sex, dorinte si alte porniri care mai de care mai animalice pentru ca risti sa te joci cu memoria unui om mort si ingropat de 2 secole. Mai multa disciplina nu v-ar strica !!
PS. Nu stiu de unde am avut timp sa scriu aberatia asta…
De ce nu am luat-o pe alt drum sa scap de ochii tai ? 
For what it’s worth sau cum ar fi daca ar fi …
Incerc sa-mi imaginez o lume ideal –tipica in care toti indivizii ar ( putea) avea chef sa munceasca, cum ar arata ? Uauu … n-as vedea masini la 2 dimineata pe magheru sau in intersectia cu balcescu, n-as mai vedea coji de seminte proaspat linse si aruncate pe jos, lipite parca de trotuarul racoros al drumul spre romana. Dar … as vedea fetele cu chef nebunatic care abia asteapta sa scoata si ultimul leu din buzunarul stang de la spate… deci nu e bine. Reincercam…
Decat sa pun intrebarea stupida “de ce ar deschide cineva un magazin cu seminte fix pe magheru ? ” cand stiu ca raspunsul se afla la cativa metri de mine ? ” Pentru ca se cumpara”. Rectific… imi imaginez o lume in care majoritatea indivizilor ar lucra. Ce binee !! N-as mai fi catalogata drept “nebuna” care vrea sa munceasca vineri la ora 16 cand deja toata lumea nu stie pe unde sa iasa mai repede din cladire si nici nu mi s-ar mai spune « chill » atunci cand vreau sa invat sambata seara. A innebunit lupul ? asta e explicatia !… Dar nu pot sa-mi scot din minte aceasta lume ideala, oare cum ar fi daca ar fi … ?
Dialog :
Hey… tu nu apartii acestei lumi, de ce sa muncesti ?
Nu observi ca nimeni nu munceste, tu esti impotriva acestor timpuri ?
Timpul te orienteaza, nu tu pe el, daca nu o sa-ti revii o sa fii doborata la pamant.
Accepta realitatea, fii ca noi, nu trai in afara noastra.
Raspuns :
Merita incercat ! sa nu fiu ca voi…
Concluzii:
Sa fiu eu, e cel mai bine !
Se grabeste… catre ce?
Inca un caz de nevedere a copacului din cauza padurii. In ultima saptamana, am intalnit de doua ori aceasta sintagma si cum sunt adepta ” nimicului neintamplator” am zis totusi sa nu o las sa treaca pe langa mine asa cum trece de pilda, timpul. Asadar, cum poti sa nu vezi un copac din cauza unei paduri ? Vorba asta ma duce cu gandul la neputinta sau la imposibilitatea de a vedea lucid. Luciditatea devine de baza atunci cand ea lipseste, nici rationalul nu te poate ajuta daca nu ai capacitatea de a te autoeduca ( sa vezi anumite lucruri si nu altele – a fi lucid). In al doilea rand se poate transpune chiar in ideea esti incapabil de a vedea componenta simbolica a unei situatii ( imagineaza-ti o poza pe care o privesti si pe care nu ti-o poti explica tocmai pentru ca esti incapabil sa vezi dincolo de aparente). Nimic nu e ceea ce pare, sau mai mult, nimic din ceea ce crezi nu e real. Oricarui lucru, situatii i este atribuit un simbol ( noi il atribuim), pentru ca noi oamenii lucram cu certitudini, cu lucruri palpabile, reale. Noi credem ca un lucru e real, doar credem, nu e obligatoriu sa si fie in real ( cu adevarat, stiintific vorbind). In situatia noastra, ca sa poti vedea copacul, trebuie sa fii mai mult decat un simplu spectator, trebuie sa fii implicat emotional in situatie ca sa poti sa realizezi ( in mod obiectiv) sau sa constientizezi ceea ce ti se intampla sau ceea ce vrei sa afli.
A vedea dincolo de realitatea imediata si de prezent este o mare virtute si nu orice este capabil de acest lucru. W. Mills spunea ca oamenii simpli sunt incapabili de a vedea dincolo de realitatea lor prezenta si de aceea incearca sa-si rezolvele conflictele si problemele numai prin prisma la ceea ce i se intampla acum si aici. Ei nu stiu sa astepte… oamenii se grabesc … nu am rabdare… Ideea ca viata e scurta nu e decat un pretext inventat de un om limitat care pana la urma nu duce decat la graba de a trai repede si in lipsa unei profunzimi.
Ca sa poti vedea copacul… fa-te comod pe banca ( poate fi si imaginara), opreste-ti ceasul, focalizeaza padurea cu privirea si incearca sa nu te grabesti. Contempla in liniste, ai rabdare si asteapta … nu te pripi … si priveste tabloul din toate cele patru colturi… ce vezi ?
Spectator in iad
Avem o scena cu multi actori. Avem locatia … muzica … alcool-ul … mare- a, ce ne mai lipseste ? Nimic … ca spectatorul sunt eu ? … sau… stati… lipseste povestea. Sa incercam sa adunam toate aceste ingrediente si sa vedem ce iese. Recapitulam … locatia: plaja ( Vama Veche); muzica ( Expirata); Alcool ( tot ce se poate numi alcool de la whisky amestecat cu vin, tequila cu bere, sau cola cu vodka) ; Marea ( Neagra); Spectatorul/ ii ( eu si … ). Povestea: doi spectatori care nu se prea cunosc asista la un spectacol. Scena e imensa, contine toate ingredientele amintite mai sus, pe fundal se afla marea, unii actori se plimba pe plaja, beau alcool sau danseaza asemeni ielelelor un dans dansat intr-un mod idiot. Altii ajuta la imbunatatirea solului , altii isi spun povesti de dragoste spanzurate in timp ce la 10 cm de ei unii defuleaza tot ce au baut sau mancat in ziua precedenta. Cei mai interesanti mi se par cei care isi fac somnul de frumusete pe – 5 grade in timp ce valurile ii mangaie cu cativa stropi care sar din cand in cand pe fata lor, curios .. da nu-i trezeste ! Lumea viseaza .. dar eu ca si spectator sunt martora unei piese de teatru desprinsa 100% din viata reala de pe malul marii. Nimic din ce e acolo nu-mi e necunoscut, nu ma uit cu stupoare, pana la urma e ca si cum as participa si eu la aceasta piesa …
Un singur lucru ma revolta … de ce nu ma urc si eu pe scena ? De ce raman la stadiul de spectator ?
Toata lumea sa traiasca clipa, acum !!
Pe locuri… fiti gata ….START ! Hai ca am dat eu startul la trait clipa, ca sa fie la fel pentru toata lumea, nu vreau sa aud ca cineva s-a ratacit si nu a trait clipa! Vad disperarea in ochii oamenilor, toti vor sa traiasca clipa si probabil ori asteapta un impuls, ori nu stiu cum sa o faca, asadar urmati instructiunile:
Se ia una bucata clipa (moment) aleatoare din viata voastra, de preferinta sa fie viitoare, ca din cate stiu retrospectiile nu sunt recomandate, cel putin pentru frustrati. Odata aleasa clipa, se pun cateva condimente, ca de exemplu: alcool, mult alcool, ceva nectar (in cazul in care avem vodka), muzica ( “expirata” daca se poate), niste prieteni (daca esti femeie cat mai multi prieteni de sex masculin, daca este barbat viceversa), un local (poate sa fie club, apartament, bar, parc, padure etc) si haine lejere. Toate aceste amestecate, incepem sa facem grupari: muzica +alcool, prietenii intre ei, sau intre ei +tine, alcool+haine, local+tine+el(ea), alcool+tu+el (ea)+a treia persoane. Orice ce corelatie ati alege, sa fie cat mai excentrica, mai exotica, nemaintalnita, nemaiauzita. Apoi, dupa ce ai respectat instructiunile, te duci acasa (la tine, te rog!) si te culci. In cele din urma te trezesti dupa amiaza (sau seara, dupa caz) si poti sa spui ca ai trait clipa, NU E FANTASTIC ? Dar iti mai aduci aminte de ceva? Daca raspunsul e nu, sau nu prea, e BINGO !
Auzind astazi, iar, din nou, inca odata sintagma “traieste clipa”, mi-a pus capac. Oameni buni, ce inseamna sa traiesti clipa? Adica exista o anumita clipa pe care toti trebuie sa o traim ? Chestia asta nu se intampla, de la sine, oricum ? Clipele nu trec oricum, fiecare le traieste cum vrea, ce exista un anumit mod de a le trai? Pana la urma ce e o clipa? Reprezinta un moment din viata unui om, pot spune ca ma duc la toaleta sa traiesc clipa? Eh… nu prea se potriveste, dar daca spun ca ma duc in club in loc sa-mi scriu proiectul pentru a doua zi, inseamna ca da am trait clipa!! Eu cred ca a devenit un cliseu plictisitor, cel putin pentru occidentali care nu se mai intreaba daca traiesc clipa sau nu, ei traiesc oricum, dar noi nu… noi ne chinuim, reflectam asupra faptului ca trebuie sa traim clipa si apoi zicem ca am trait-o! Off, nici sincronul asta nu ne iese bine, am vazut cateva eforturi prin cluburile din Bucuresti, nu va iese gays, keep trying !
Voi traiti-va clipa, eu imi traiesc viata !
Amestec de nervi cu birocratie
Nu am crezut ca sa spun asta vreodata, dar da … am ajuns la limita cu nervii. Nu mai suport ceea ce se intampla in tara asta, in Bucuresti si in companiile de kkt multinationale. Birocratie, birocratie si iar birocratie, acest cuvant stupid inventat de inaintasii nostrii patetici si ei, de asemenea noi ii intrecem. Am dus acest cuvant ” birocratie ” la rang de lege. Nu mai suport … nu mai suport sa fiu trasa in piept, sa vorbesc la pereti, sa consum timp, bani, resurse emotionale, neuroni pe niste incompetenti. Da, este vorba de firma UPC, cea mai idioata si nesimtita firma posibila, cu niste angajati incompetenti, pe care ii vine sa-i injuri de fiecare data cand ai ocazia. Nu este posibil mi-am zis ! Cum se face ca tocmai mie mi se intampla sa dau peste toti handicapatii, corporatistii minune !
Mi-am dat seama ca poti muri, lejer … cu dreptatea in mana, poti sa dai din gura, sa faci eforturi, sa faci ce vrei tu, degeaba, cand dai de un corporatist, masinuta firmei, antrenat mai rau ca un soldat, fara identitate si constiinta, cu atat mai mult … daca la ei in monitor nu apare biluta verde, poti sa mori in telefon ca nu te baga in seama. La ei sunt doua variante, e sau nu e, nu exista cale de mijloc, exceptie, boala, probleme de moarte, nu taticul … birocratie !!
O alta problema: barbatii corporatisti. Daca intr-un articol trecut am criticat putin femeile dintr-o anumita categorie, acum e randul barbatilor. Da, ma enerveaza la culmea barbatii corporatisti, frate sunteti gay (a nu se interpreta ca am ceva cu gay, imi sunt dragi chiar, e ideea ca un barbat hetero sa se comporte ca o femeie) !! Si dupa cum vorbiti si dupa cum va purtati, doamne aveti si voi o viata sociala? La telefon aveti o voce de mai aveti putin si plangeti, mai ales cand vedeti omul nervos, folositi o voce stinsa, joasa, calma, ca sa-l enervati si mai tare !!
In concluzie, nu suport politica corporatiilor, ma scoate din sarite birocratia excesiva la care sunt supusa eu ca si client. Ii detest pe corporatisti, in speta pe barbati, care au o atitudine detestabila si destul de ciudata!
