Vagabondul unei vietii

Cu fiecare zi pare mai greu, tot mai greu sa deslusesti simplitatile traiului de zi cu zi. Aproape ca azi nu-ti mai aduci mainte ce ai facut ieri, traiesti cu o rapiditate care te uimeste deseori sau te orbeste fara sa apuci sa reflectezi. Ma simt straina de realitate, desi traiesc in ea, cu fiecare zi imi este tot mai greu sa inteleg ce mi se intampla: nu vreau sa vad? O incapatanre pe nepusa masa nu ajuta pe nimeni, iar ambitia cretina de a refuza ce e in jurul tau nu-ti faci un trai mai linistit… Atunci ce fac?  Inainte nu pot sa merg, inapoi nu am chef sa ma intorc, pe loc nu are sens sa raman…

Cred ca mi-e scarba de ce vad, spun “cred” pentru inca nu am o definitie clara care ma duce in acest sens, probabil e ceva care seamana foarte bine cu greata de a exista, dar fara sa ma arunc in afirmatii siropoase, pot spune ca desi ma aflu in postura omului care analizeaza realitatea, o simt cu zi ce trece mai departe si mai departe, ca o capcana. Timpul pare ca nu mai are rabdare, oamenii  se vand pe lucruri ieftine, intamplarile fericite trec precum secundele iar realizarile se uita ca si cum n-ar fi existat vreodata. E cumplit! un loc in care nimeni nu iese, nimeni nu intra, se sta pe loc si se rade de sine.

As putea pleca .. dar ma gandesc la persoanele carora le-as face rau..?

This is it [ de ce sociolog si nu ... ]

Este asa cum trebuie sa fie, dar cum trebuie sa fie nu intreaba nimeni. Sa fie ( tot mai bine sa fie decat sa nu fie), ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, decat nimic… sa fie atunci!  A fi, un cuvant relativ, care nu-mi spune nimic. Cum am ajuns oare sa nu mai disting a fi de a nu fi ?E ca intr-o cadere libera … te arunci si parca nu mai cazi …( cu toata ca iti doresti atat de mult impactul). Nu stii ce ti se poate intampla si nici nu poti prezice, esti ca intr-un labirint fara iesire ( traiesti cu ideea ca exista mereu o iesire). Prins in mrejele stupiditatii incerci din rasputeri sa scapi … dar nu… este prins si nu ai scapare. Asa e si in dragoste?! te prinde, te arunca, te ridica, te inalta si apoi te respinge! Sunt sub influenta “puterii”, dar spun atat: de data asta va fi pentru totdeauna!

Cuvinte grele pentru nimic, dar o fac numai pentru mine, poate…poate trezesc bestia. Am zis ca o sa scriu un prolog in ca imi voi exprima profundele sentimente de dezgust fata de inselaciune si relatiile false dintre oameni, pentru cine este interesat sa auda .. latura mea artistica va sta la dispozitie, mai ales acum in perioada de criza de idei si de sinceritati.

Cum spunea o prietena, matematica si fotbalul e grele, c’est pourquoi eu va spun ca sunt putine lucruri pentru care eu as mai lupta. Infiintarea grupului de cercetare RCO1 imi da totusi puteri, in virtutea faptului ca nu este prima si ultima fapta eroica pe care o fac pentru studentii romani. Poate in aceasta lumea unde idiotenia pluteste peste tot in aer, lumea este contaminata numai la deschiderea gurii, nu-mi ramane decat sa precizez ca port o folie protectoare peste gura atunci cand ies in exterior si o sa abtin sa vorbesc in public chiar daca cuvintele si cinismul neascultator al asa-zisilor fiinte umane ma vor provoca neincetat.

Mizeria timpurilor noastre da navala peste toti si nu se va opri decat atunci cand va termina ceea ce a fost proiectata sa faca. Traim din inertie sau din prostie sau mai rau, traim in necunostiinta de cauza : Baaa lumea se schimba !! Nu traim ferecati intre 4 ziduri in timp ce in afara se intampla TOTUL. Uitat de lume, nu e o idee prea buna … ce zici ? Sau nu ai inteles .. da.. nu ai inteles .. realitatea e subiectiva sau superficiala , depinde cum privesti … inselatoare de la mama natura, e facuta sa te dezorienteze, poate deabia acum imi inteleg meseria. Ce rol important ! Multumesc ca sunt sociolog si nu … barbier !

D, je t’aime !

D’abord, il y a… une lettre, s’appelle D, c’est la quatrième lettre de l’alphabet et la plus docile. Pensez-vous à cela .. « doux » ou « deux », comment vous appelez ? D signifie pour moi le destin et la désolation en même temps l’harmonie avec le ciel et le terrain. Alors, nous avons « désormais » , l’avenir pour moi peut avoir une seule chemin, dorénavant – les portes seront désormais fermées après … ? D, écoute-moi ! La solitude d’un vis, tu ne seras jamais seul, tu trouvera le C ou le E ou même le A, qui ne restera longtemps de côté . J’aime mon nom, le divin et ton dessin. C’est trop simple ! Ne partes pas trop loin, je te prie … mais si …tu peut me porter avec toi !

Un autre D.

We are Golden

Dupa cum bine se vede si din scriiturile mele  si in care am fost deseori laudata de cunoscuti (iar acum chiar mi se spune ca sunt cu adevarat minunata- alta poveste asta) dintotdeana am intrat in contradictie cu normele care mi s-au impus. In liceu nu ma multumeam niciodata cu putin, am avut ambitia de a fi cea mai buna, mai tarziu in facultate am vrut sa ating culmile cele mai inalte, reusind in cele din urma sa fac ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. Reflectez .. si imi dau seama ca tot ce mi-am propus, am realizat, poate chiar Dumnezeu mi-a dat mai multe decat mi-am dorit la un moment dat si multumesc pentru asta!

Recunosc, dintotdeauna am facut numai ce am vrut, nu am ascultat de nimeni, poate nici de vocea interioara. M-am ghidat dupa dorinte, impulsuri si clipe pentru a ajunge la satisfactia … de a simti cu adevarat ca traiesc. Nu obosesc niciodata si nici nu am liniste sa stau intr-un loc. Vreau sa cunosc! Ok… stiu ca am o fire spontana si stiu ca barbatii au iubit chestia asta la mine, chiar daca unii m-am ocolit cu mare grija tot pentru a nu le fi afectata personalitatea.  Acum, avansez foarte repede, nu ma mai uit in urma, sunt pornita spre succes si nu ma voi opri decat atunci cand o sa simt ca Australia imi este mult prea prietenoasa.

Mai ales ca personalitatea mea indreptata exclusiv spre visare si studiu  m-a pus intr-o mare antiteza cu plictisul, ipocrizia si nedreptatile.

“Hai sa fim seriosi”

Dragostea ia timp, prea mult timp. Te poti indragosti doar in timp, dragoste la prima vedere? Da, cred ca o sa contrazic putin motto-ul blogului meu de saptamana aceasta, insa e o mare minciuna (recunosc). Nu pot sa scap de timp, etapele le-as arde dintr-o singura incercare, fie ea stangace insa ce e just nu poate fi trecut cu vederea. Devin iar serioasa, “nenorocirea lumii”, cum spunea Paleologu. Sunt om care distruge ” sansele mari ale miracolului, frumusetii si genialitatii”, ma ghidez exclusiv dupa probabilitati si ecuatii fara rezolvare.

Exista un indemn “Hai sa fim seriosi !” ..”Serios, vrei sa fim seriosi? Cum e aia? Dumneata chiar esti serios cand recomanzi asta? E un lucru de o mare obraznicie, inseamna ca vrei sa reduci totul la o formula care prezinta incredere. N-am pofta de aceasta incredere! “. Devin patetica, seriozitatea asta ma trimite la dracu de fiecare data! Am tot fost la dracu, mai du-te si tu!

Foarte interesant.. cum e sa fii si serios si la dracu? Ce asociere de cuvinte… dracul o fi serios?  Hai ca pot incepe  “serios” a gandi in procente si curbe care de care mai rotunjite, pot programa fiecare zambet si lacrima, ce poate fi mai satisfacator? Robot al societatii, sau marioneta la teatru vreau sa fiu de data asta, tot cu “seriozitate” voi tine piept acestei dorinte launtrice.

Nu cred ca e bine ce fac… dar… daca….hai mai bine nu…hai sa da…poate fi… doar daca…STOP. Hai ca nu ma mai intereseaza, cuvinte fara sens ce-mi vin acum in minte, indoieli zadarnice care oricum trec fara sa le simt, ce poate fi mai “serios” decat atat? Sa stai sa gandesti la nesfarsit un posibil inceput care oricum e regretabil si fara sens?

Distrug orice urma de neseriozitate prezenta vreodata in mine, acum ca nu-mi mai bat capul, e momentul sa renunt. Iau trandafirii ofiliti si sacul meu cu nisip care altadata ma ajuta si ma refugiez in lumea care imi place. Apropo, stiai? Mi-am mai luat o masca, e galbena … si am de gand sa o port pe strada, peste tot. Nu ghicesti de ce? E simplu… de la masca neagra de altadata … voi trece la aceasta, galbena pentru ca se confunda cu parul meu iar lumea nu o sa-si dea seama ca o port.

Ma simt bine, prea bine cu ea… voi pune chiar si cercei mei concentrici in culorile curcubeului, tot pentru a da dovada de optimism. Alminteri… voi purta si bluza mea rosie, crosetata, pentru a parea indragostita. Si sa nu uit.. ma voi incalta cu balerinii mei rozi, pentru a putea merge pe varfuri sa trec neobservata…

Recapituland: seriozitate, probabilitati, dragostea in varsta, masca galbena, cercei colorati, balerini roz + dezinteres, ma vor face ceva mai fericita fiinta de pe pamant.

When a blind man cries

Il y a seulement une notion de temps .. parce que tous les bêtises du monde se passent. Attendre… toujours attendre… quoi ? Je vis ma vie…. avec désire … désire de faire quelque chose magnifique, il y vient un jour quand je pourrai dire … j’ai changé le (un) concept. Toutefois, l’essentiel c’est d’essayer, alors… tu ne pourras jamais parler de l’imprévu. Aussi avec les mésaventures … plutôt les vivre, ou mieux le dépassement ? Je ne suis pas d’accord ! Surtout les délais devons être évitées, vivre – les, meilleur… !

L’ habituée me plaît ! Elle fait part dès vie .. je me sens plus en certitude … à l’ abri … il semble avec des ailes qui me couvrent quand le temps fait froid… Tout les choses sont simples .. il doit seulement toucher … la main du destin ?

Gata

Punct si de la capat… pana aici…gata?  Ce este cu putinta sa aflu de la acest cuvant care nici pe el nu se intelege?  Gata, in viziunea lui inseamna ceva finit, terminat, sau pe cale de terminare … nu te astepti sa continue ceva dupa gata… e finalul. In viziunea mea, gata este “c’est trop” , “enough” , “basta” , sinonim cu “pana aici…( ti-a fost)” , de aici o sa urmeze ceva diferit de ceea ce a fost pana acum. Pot sa-l substitui si notiunii de “desormais”, de acum incolo va fi asa…., s-a terminat si ma astept sa urmeze ceva nou. Gata e finalul si inceputul in acelasi timp, e puntea de lagatura intre vechi si nou, intre ceea ce am vrut si ceea ce vreau de acum incolo..

Cand spui gata ? De regula cand nu mai poti… cand “s-a umplu paharul ” si da pe afara, cand simti ca nu mai poti asculta ..   don’t speak …. I know just what you’re saying… so please stop explaining… in varianta “cantata” sau ” c’est deja trop”, desormais… Gata e ceva ce vrei sa opresti orice pret, asemeni unei melodii careia ii dai stop sau pause cand vrei tu, ai vrea sa apesi stop pe o telecomanda si sa -i dai play numai cand simti ca mai vrei sa auzi ceva, de preferinta cand dai play sa auzi altceva decat ceea ce esti obisnuit deja.

Gata inseamna resemnare, tacere si neputinta.  ” Nimic de facut” / ” Dar nu mai e nimic de facut decat sa…”/ “Aveai ceva sa-mi spui? ..N-am nimic sa-ti spun” / “Sa nu facem nimic…. e mai prudent !” Cu alte cuvinte, ” nu se intampla nimic, nu vine nimeni, nu pleaca nimeni, e cumplit” Aici referindu-ma strict la o discutie, “nimic nou sub soare”,  ” the same” se muleaza perfect, orice ai face, ajungi la acest “the same” ( plictiseala, rutina, saturatie, dorinta imensa de a scapa din situatie”. A nu face nimic, sau “nimicul” despre care va spun este de fapt sinonimul lui ” the same”, nu mai faci nimic pentru ca te-ai incapatanat, te-ai saturat si vrei altceva-ul. E notiune de timp pana il gasesti…

Acum ceva timp am descoperit o melodie…” vrei sa fii doar cum vrei tu” ( Mersi A.) , este exact refuzul de a vedea realitatea, sau mai rau, neputinta de a vedea  dincolo de trairile tale imediat, imposibilitatea de a vedea in perspectiva, limitarea aceasta la viata ta banala te manipuleaza.  Ai vrea sa fi altfel, ai vrea sa faci “ceva” dar nu poti… nu poti pentru ca tu chiar vrei sa fii numai asa cum vrei sa fii, nu cedezi, nu renunti, perpetui intr-o greseala si-ti place.

Finalitatea : “acum gata… totul s-a terminat… nu mai am niciun raspuns…. nu… PLEACA!!

Surse: C. Noica ” Sase maladii ale spiritului contemporan” , Beckett ” Asteptandu-l pe Godot”  si melodia ” vrei sa fii asa cum vrei sa fii” Holograf

Wild Rose

C’est le malaise du moment or It’s that desease of the age ?

C’est le malaise du moment
L’épidémie qui s’étend
La fête est finie on descend
Les pensées qui glacent la raison
Paupières baissées, visage gris
Surgissent les fantômes de notre lit
On ouvre le loquet de la grille
Du taudis qu’on appelle maison

Sommes nous les jouets du destin
Souviens toi des moments divins
Planants, éclatés au matin
Et maintenant nous sommes tout seuls
Perdus les rêves de s’aimer
Le temps où on avait rien fait
Il nous reste toute une vie pour pleurer
Et maintenant nous sommes tout seuls

And now were all alone…

Bruges, reinvierea … !

Citindu-l acum ceva timp pe Georges Rodenbach cu stilul lui caracteristic, am realizat ca viata iti poate da cu adevarat a doua sansa de a trai sau de a iubi. Pacat ca de multe ori nu invatam sa murim dar culmea nici sa traim. Ori murim ca sa traim , ori traim ca sa murim, ori traim  in prezent cu gandul la viitor, cert este ca  niciodata nu traim asa cum ar trebui. Omul este o fiinta intrebatoare, se macina, cauta in permanenta raspunsuri si sufera atunci cand nu le gaseste in sinea lui. In acel moment, incepem sa cautam raspunsuri in ceilalti, ne agatam de ce ne iese in cale, sau daca nu alegem varianta asta, o alegeam pe a doua: ne inchidem in noi. Ei, aceasta a doua varianta, este periculoasa si duce la repercursiuni viitoare.

“N-am crezut sa invat a muri vreodata”, o spune Eminescu si o spune bine ! Intrebarea este cum poti muri, viu fiind ? Doar nu va imaginati ca o sa traiti ca un cadavru tot restul vietii pana cand muriti cu adevarat, este o metafora zic eu intesant de discutat. L-am adus in discutie pe Rodenbach, el este autorul romanului ” Bruges, a doua moarte” si se axeaza in principal pe incapatanarea omului de a nu vedea realitatea, fie ea subiectiva. Un om viu nu poate trai vesnic cu gandul la iubita sau sotia moarta, iar atunci cand intalneste o alta femeie, el sa se incapataneze sa o vada pe cea moarta. Analogia cu romanul este ea captivanta pentru ca realifeaza o idee foarte simpla : omul modern nu-si accepta realitatea, tocmai pentru ca nu realizeaza ca realitatea imediata lui este subiectiva. Fiecare cu realitatea lui ! Insa ancorarea in trecut sau in viitor duce la incapacitatea de a trai clipa, prezentul, de a te bucura de lucrurile de moment. Capcana timpului … nu va pierdeti de prezent !

“Bruges, a doua moarte” mi-a redat bucuria de trai, mi-a dat pofta de a descoperi Belgia cu oraselul ei medieval Bruges ! Povestirea este superba, descrie in amanunt oraselul, cu stradutele lui mici, cu trasuri si cladiriile innecate in ape.  Pentru a te convinge 100%, poti viziona si filmul “In Bruges”, faceti abstractie de firul epic si opriti-va sa priviti imprejurimile Bruges-ului!

Odata ce v-ati hotarat sa vizitati Bruges, luati la voi si un cd cu Blackmore’s Night,  o sa simti ca ati atins cerul, satisfactia e nemarginita!

Calatorie placuta !

White Rose

Désormais…..pourquoi désormais?

Convorbiri între sine şi nume

Il y a une jour quand tu te rappelle de l’écriture, pour moi écrire c’est le retour en passé. Autrefois, on est difficile d’ apprendre ou de concevoir un titre parfais pour ton future blog, mais pour moi le nom este venu instantanément, à partir d’aujourd’hui tu te nommeras “désormais’. En écoutant ces paroles, le nom vient à moi pour me dire : “Mon nom, désormais, c’est un adverbe (de loin), qu’est que tu voulais prétendre ?” Alors, mon soi avait de souffrir, mais il ne se montera pas battu, et vient aussi avec une replique plus malin que ce de désormais : “Dis-moi rapidement, si tu es seulement un adverbe, alors tu ne pourras pas me répondre à une question, non ?” Désormais dit : “oui”. Pourtant… “quel est le seul mot capable de secouer les barrieres entre les mondes ? ” Désormais, sans réfléchir longtemps, me dit…… “l’amour ? “ Mon soi se sent aussi victorieux, le réponse annonce déjà le future blog : “Désormais, pourquoi es-tu modeste ? tu as su parfaitement le réponse !” , le nom répond : “C’est le seul moyen que tu apprends que la modestie d’écrire c’est plutôt indispensable. J’ai l’obligation (comme nom) de te prévenir, il y a les pièges de l’ écriture, tomber en fierté… “

Sinele meu a înţeles, însă simte nevoia să se justifice după acest dialog între el şi numele blogului său. Desormais înseamnă pentru mine un nou început…voi trece de semnificaţia uzuală „de acum….”, desormais înseamnă mult mai mult…..înseamnă întoarcere la origini sau deopotrivă înaintarea spre un viitor destul de incert. Prezentul va exista numai prin prisma ideii “desormais”, numai el în sine îl va reprezenta, restul…..e tăcere, nu?