Come into my world famous, now or never, be an occasion or be a failure or a shit arranged to go in error hungry eyes and deep concern among the two black lenses.
Come now and listen to the sound of sensations willing spider country like a man who lives to eat, just to eat.
I want to lose your eyes now in the great black, forget, forget to follow your hands dirty and left for long.
Get out now or stay forever (sometimes)
Je veux danser, ou même chanter, ou mieux dit, d’ aujour ‘hui je veux jouer. En quelques instants j’ai décidé que jouer peut être une fois périlleux, mais toutefois la meilleure expérience de ma vie. Alors j’ai besoin de quoi ? Un lieu, quelques personnes passionnés , une livre, un peu de temps et bien sur le metteur. Les spectateurs seront des beaux amis qui nous aiment beaucoup. Il manque la pièce, absurde s’il est possible , ou seulement philosophique, question important pour la morale des fin.
Toute cela étant servi dans une atmosphère éternelle, un beau vin depuis, et pourquoi non, en parlent des différents points de vues, vis-à-vis des la pièce.
Bonne vue !
Greu mai gasesti timp in ziua de astazi. Altadata se consuma mai greu, gaseai pe toate drumurile, era ieftin, de buna calitate si placut! Astazi, a devenit pretios, scump, greu de gasit si de proasta calitate
Se intampla lucruri ciudate, timpul nu mai e ce a fost, ce se intampla pana la urma cu el? A fost speriat de valurile modernitatii ? L-a ametit tranzitia ? A devenit melancolic ?
Timpul pare ca se ascunde undeva intr-o camaruta intunecata, ferecat si la adapost de toate lumea. Toti il cauta, putini stiu unde e…
Eu am aflat din pura intamplare unde se ascunde, dintr-o conjunctura favorabila, am descoperit unde isi duce veacul micutul timp.
Bineinteles ca nu-i voi dezvalui adresa, voi alege sa fiu egoista de data asta, insa pot sa va spun ca se afla acolo unde nici cu gandul nu va duceti.
Cautati prin apropiere, in general multe lucruri se afla alaturi, iar noi (sofisticati din fire) cautam departe ceea ce e doarla o intindere de mana..
Ce ar fi de facut? Intindeti mana si apucati !
Tu esti … unde?
Unde esti? Hai ca e banal… s-a banalizat totul. Tu, care cu cele mai ciudate vorbe reuseai sa-mi captezi atentia, te-ai banalizat. Eu, care in inocenta mea reuseam sa te surprind chiar si in cele mai nepotrivite momente… m-am stins. Ah… noi… care prin cele mai simple gesturi reuseam sa ne intelegem… ne-am indepartat. Zi dupa zi, noapte dupa noapte … nu mai existam. Voi, ceilalti, care ne-ati vazut, va fac responsabili ! De ce nu ne-ati spus reversul neobisnuit al acestor lucruri care in banalitatea lor ne faceau fericiti ?
Sunt trista… cea ma mare pedeapsa a mea o car acum pe umeri. Nici ranile cauzate de pierderea constiintei nu ma pot face sa ma intorc. Intoarcerea este imposibila ! Ce pedeapsa ! Sa ajungi sa te suporti toata viata… cel mai greu lucru cu putinta este sa accepti ca nu te mai poti intoarce. Ce regret ! Sa trebuiasca sa mergi inainte cand gandurile iti stau la trecut. Ce neputinta! Sa vrei sa te intorci si sa nu poti din cauza timpului care are o singura directie…inainte… inainte, si daca vreau inapoi? Ce e inainte?
Nu pot sa traiesc cu mine, dar mi-e greu si fara mine si cu mine. Cu tine cum e? Tu poti sa traiesti cu tine? Dar fara… mine?
Ma ascund … in spatele unei masti triste. Ideea de a nu fi facut nimic ma infioara. Mi-e greu… sa spun… adevarul. Sau adevarul nu poate fi spus? Ce nenorocire! Sa vrei sa spui adevarul si sa nu poti… Nu pot pentru ca nu exista cuvinte pentru adevarul meu! Ti l-as putea spune, insa ar suna atat de ciudat cu aceste cuvinte partiale pe care le-as folosi incat nu ai intelege nimic. Mai bine ti-as arata. Da, poate acest lucru ar ajuta!
Dar daca nu o sa intelegi?
Delia.
“Atunci , ce facem?
Sa nu facem nimic. E mai prudent.
S-astept, am intai sa vedem ce-o sa ne spuna el.
…. Mai bine sa stim sigur mai intai.
Pe de alta parte , poate c-am face mai bine dac-am bate fierul pana nu ingheata.
Sunt curios sa stiu ce-o sa ne spuna. Asta nu ne angajeaza la nimic.
De fapt, ce i-am cerut?
Nu erai acolo?
N-am fost atent…
Ma rog… nimic precis
Un fel de rugaminte
Chiar asa
O cerere vaga
Si el ce-a raspuns?
C-o sa vada
Ca nu poate sa promita nimic
Ca trebuie sa se mai gandeasca
Cu mintea odihnita
Sa-si consulte familia
Prietenii
Agentii
Corespondetii
Registrele
Contul din banca
Inaine de-a se pronunta
E si normal..
Nu-i asa?
Asa mi se pare..
Si mie la fel..
Si eu?
Poftim?
Care e rolul meu in toate astea?
Rolul tau?
Nu te pripi…”
Beckett. Godot.
